Ce știm despre meteoritul din Rusia?

Au trecut câteva zile de la spectaculoasa explozie care a avut loc deasupra regiunii  Chelyabinsk din Rusia. Între timp, avem suficiente date pentru a putea rezuma pe scurt, tot ce se cunoaște în acest moment despre cele întâmplate în ziua de vineri. Dacă aveți și alte întrebări, vom încerca să le răspundem cât mai exact.

Ce s-a întâmplat? Un asteroid de mici dimensiuni (15-17 metri) a intersectat orbita Pământului și a intrat în atmosfera noastră, cu o viteză de aproximativ 18 km/s, sub un unghi de 30 de grade, vineri dimineața  la ora 5:20 ora României. Datorită temperaturilor și presiunilor aerodinamice extreme la care a fost brusc supus în timpul trecerii prin atmosferă, acesta a explodat extrem de violent la o altitudine de 15 – 25 km, înainte de a ajunge la sol, generând o undă de șoc care s-a propagat prin atmosferă, ducând la pagube materiale și răniri ușoare în rândul populației.

Au fost recuperate fragmente? Da, fragmente de mici dimensiuni au fost găsite în apropierea unui lac (înghețat) din regiune, așa că putem vorbi deja de un meteorit. Se pare că este vorba despre o condrită, ce conține 10% fier, deci avem de-a face cu un meteorit banal, la fel cum sunt 80% din meteoriții recuperați.

Cum se va numi meteoritul? Conform normelor internaționale, acesta va purta numele celei mai apropiate așezări umane de locul unde au fost descoperite fragmente, așa că probabil se va numi Chebarkul și nu Chelyabinsk.

Cât de mare a fost asteroidul? Înainte de intrarea în atmosferă, acesta avea un diametru de 15-17 metri și o masă estimată la 7000 – 10000 tone.

Unde se află restul masei meteoritului? Deși asteroidul avea inițial între 7000 – 10000 tone, nu au fost găsite decât mici fragmente din acesta. Trebuie ținut cont de peste 90% din masa acestuia s-a pierdut prin frecarea cu aerului, în timpul trecerii prin atmosferă. Procentul variază în funcție de viteză și de materialul din care este făcut bolidul (unii bolizi cu masă mai mică nici nu mai ajung la sol, consumându-se integral în atmosferă). Este foarte posibil ca explozia să fi vaporizat încă câteva procente. Deși se poate ca pe pământ să fi ajuns doar mici fragmente, este la fel de posibil ca fragment sau fragmente de mari dimensiuni (kilograme, zeci de kilograme) să nu fi fost încă descoperite, mai ales dacă au căzut în păduri sau lacuri.

Cât de puternică a fost explozia? Conform estimărilor revizuite ale NASA, explozia generată de bolid a fost echivalentă cu 30 de bombe nucleare detonate deasupra orașului Hiroșima, adică aproximativ 500 de kilotone (energia degajată prin detonarea a 500000 tone de TNT).

Au fost detectate și radiații nucleare? Nu, nu au fost detectate radiații nucleare în zona respectivă. Comparația cu bombele atomice se face doar pentru a putea compara energia degajată în urma exploziilor, între ele și în același timp cu o referință cunoscută, o tonă de trinitrotoluen (TNT).

De ce nu există crater? Explozia și dezintegrarea meteoritului au avut loc în atmosferă, nu am avut un proiectil care să lovească cu putere suprafața Pământului și să producă astfel un crater. Restul fragmentelor care au rezultat în urma exploziei nu au avut mase sau viteze suficient de mari pentru a crea un crater.

Au fost victime? Nu, doar răniți ușor, datorită în principal cioburilor de sticlă rezultate în urma spargerii geamurilor clădirilor din zonă. Peste 1100 de răniți au primit îngrijiri medicale. Până în prezent, în întreaga istorie scrisă a umanității, nici un om nu a murit, direct sau indirect, din cauza unui meteorit.

De ce a explodat? Astfel de bolizi lovesc atmosfera noastră cu viteze cuprinse între 10 – 70 km pe secundă. Datorită frecării, aceștia se încălzesc extrem de rapid. Apa și dioxidul de carbon prezente în structura acestuia se încălzesc și ele, fierb gazele formate astfel se expandează rapid, provocând explozia obiectului

Cât de des au loc astfel de evenimente? Statistic vorbind, o dată la 100 de ani, dar asta nu înseamnă că trebuie neapărat să treacă 100 de ani pentru ca următorul asteroid să producă efecte similare.

De ce nu a fost identificat din timp? Pentru că provine dintr-o parte a cerului care nu poate fi observată de pe Pământ (dinspre Soare). În plus, masa și diametrul asterodiului este una relativ mică, în comparație cu restul corpurilor monitorizate. Din feiricire, asteroizii de dimensiuni mari, potențiali periculoși, sunt catalogați deja. Este nevoie de un sistem compus din telescoape spațiale pentru a acoperi în permanență întreaga boltă și pentru a fi adaptat și corpurilor de dimensiuni mai mici, cum a fost cel de deasupra Rusiei.

Dacă era identificat din timp, ce puteam face pentru a evita impactul? Asta depinde de cât de mult timp aveam la dispoziție. Dacă știam cu câteva ore sau zile, nu se putea face mai mult decât o evacuare a zonei vizate. Dacă am fi aflat cu câțiva ani înainte,  există în acest moment câteva scenarii care pot fi puse în practică, în funcție de masa asteroidului, însă până în prezent nu avem experiență în ceea ce privește devierea traiectoriei unui asteroid, deși tehnologia necesară ne este accesibilă.

Are acest eveniment legătură cu asteroidul 2012 DA14 care a trecut prin apropierea Pământului în aceiași zi? Nu, pentru că cei doi au orbite complet diferite și este fizic imposibil ca cele două evenimente să fie corelate. Este doar o coincidență, care trage un semnal de alarmă puternic cu privire la pericolele care pot veni din spațiu.

De unde știm că nu a fost un satelit nefolosit? NORAD menține un catalog cu toate obiectele create de om și aflate pe orbita Pământului. Dacă era un satelit pierdut de sub control, NORAD ar fi știut de existența lui și ar fi știut despre trecerea acestuia prin atmosferă cu câteva luni înainte de a avea loc, însă asteroidul de vineri a venit pe neașteptate, din spațiul cosmic, nu de pe orbita Pământului.

Întâi Tunguska, acum Chelyabinsk. De ce toți meteoriții cad în Rusia? Nu putem spune că toți meteoriții cad în Rusia, dar Rusia este statul cu cea mai mare suprafață, așa că este de înțeles de ce o parte însemnată din meteoriți sunt raportați din Rusia. Statistic vorbind, un meteorit poate cădea oriunde, în curtea proprie, peste Vatican, în Rusia sau Pacific. Să nu uităm că peste 70% din planeta noastră este ocupată de apă, unde meteoriții cad neobservați, de cele mai multe ori, iar zonele populate de pe Pământ sunt totuși destul de reduse ca suprafață.