28 decembrie – 11 ianuarie

Analizele imaginilor și datelor transmise de sonda Dawn de pe orbita lui Vesta sugerează faptul că în urmă cu 2-3 miliarde de ani, ciocniri violente cu alți asteroizi au adus material bogat în carbon pe suprafața sa. Suprafața planetoidului s-a solidificat acum 4 miliarde de ani, reprezentând în prezent un jurnal al celor petrecute în sistemul solar de atunci, unul din principalele motive pentru care Vesta a fost aleasă destinația sondei Dawn. Dacă meteoriții au dus substanțe bogate în carbon pe suprafața lui Vesta, este foarte probabil ca astfel de impacturi să fi avut loc în acea perioadă în tot sistemul solar și Pământul (sau Marte) să fi primit astfel cărămizile chimice necesare dezvoltării ulterioare a vieții.

Zvonurile despre viitoarea misiune de amploare a NASA se modifică de la o lună la alta. Dacă acum puțin timp se discuta despre desprinderea unui modul al Stației Spațiale Internaționale și plasarea acestuia în punctul Lagrange L2 al sistemului Pământ – Lună, acum se pare că unul din planurile agenției spațiale americane ar fi acela de a capta un asteroid de mici dimensiuni și de a-l plasa pe orbita Lunii. Conform primelor estimări, un astfel de plan ar costa puțin peste 2 miliarde de dolari și ar putea fi realizat undeva în anii 2020. Dacă misiunea se va concretiza sau va rămâne doar un zvon, rămâne de văzut. Cert este că după lansarea telescopului spațial James Webb, NASA rămâne fără o viziune clară a obiectivelor sale pe termen mediu și lung.

Misiunile cosmice de lungă durată pot favoriza apariția bolii Alzheimer. Mai precis, se pare că acesta ar fi un nou efect al radiațiilor solare la care va fi expus un echipaj aflat dincolo de orbita Pământului, pe lângă un risc crescut de apariție a cancerului, probleme cardiovasculare sau ale sistemului osos. În prezent, echipajul ISS este în mare parte protejat de radiațiile cosmice grația câmpului magnetic al Pământului, un viitor echipaj uman care ar pleca spre Marte, sau chiar o prezență umană de lungă durată pe Lună, va trebui să poată fi protejat de fluxuri de radiații cosmice, care provin în marea lor majoritate chiar de la Soare. Până în prezent, cea mai lungă expediție cu echipaj uman desfășurată dincolo de confortul orbitei Pământului a fost Apollo 17, ultima misiune care a selenizat și care a durat 12 zile și jumătate. O călătorie dus-întors până spre Marte ar putea dura și până la 3 ani.

Între timp, pe Marte, Curiosity își vede de treabă. Dacă vă întrebați ce mai face roverul marțian, ei bine, acesta a început să șteargă praful. Este vorba despre un instrument nou adus pe suprafața Planetei Roșii cu care roverul poate da la o parte praful de pe o rocă înainte de a o analiza.

Un meteorit de 320 de grame, descoperit în 2011 în nordul Africii și denumit NWA 7034 este, se pare originar de pe Marte. Noutatea este faptul că acesta conține de 10 ori mai multă apă decât indicau meteoriții precedenți, el fiind în același timp mult mai bătrân (2 miliarde de ani) decât ceilalți meteoriți marțieni descoperiți (65 la număr).

O veste bună și una proastă de la Apophis, asteroidul care dă târcoale Pământului o dată la aproximativ 7 ani și despre care se spune că s-ar putea să ne ciocnească în 2029 sau 2036. Vestea proastă este că Apophis ar putea fi mai mare decât credeam până acum, cel puțin așa susțin datele oferite de telescopul spațial Herschel, calculate cu ocazia trecerii asteroidului pe lângă Pământ. Noul diametru este de 325 ± 15 m, față de 270 ± 60 m cât se considera până în prezent. Datele nu au fost confirmate și de radarele de la sol, dar trebuie precizat că măsurările telescopului spațial s-au bazat pe albedoul asteroidului și a considerat că acesta are o formă sferică, lucru care se știe că nu este adevărat. Vestea bună este că noile calcule făcute cu prilejul trecerii lui Apophis prin vecinătatea noastră exclud un impact cu Pământul în 2029 și în 2036, micșorând semnificativ șansele ca acesta să aibă loc (care sunt mai mici de 1 la 1 milion pentru un impact în 2029). Discuția rămâne însă deschisă pentru decadele următoare. Un impact cu un meteorit de asemenea dimensiuni nu ar fi atât de catastrofal precum a fost impactul care a dus la dispariția dinozaurilor, dar va distruge totul pe o rază de sute de kilometri de locul impactului și consecințele vor fi resimțite la nivel planetar. Mai multe date despre Apophis vor fi prezentate în cadrul Conferinței Internaționale pentru Apărare Planetară care va avea loc între 15-19 aprilie la Flagstaff, Arizona (SUA).