Navete spațiale în decembrie

Decembrie rămâne luna în care au fost lansate cele mai puține navete spațiale pe parcursul întregului program. Doar 8, însă este interesant cum 4 din aceste lansări au avut loc în aceiași zi. Aprilie și noiembrie sunt pe primul loc, ambele luni numărând nu mai puțin de 16 lansări fiecare. În total, naveta spațială a zburat de 135 de ori pe parcursul a 30 de ani (1981-2011).

De unde provine anomalia lunii decembrie? Este destul de simplu, dacă ținem cont de faptul că NASA a evitat să păstreze o navetă spațială pe orbită în timpul revelionului. Și asta nu pentru că angajații Centrului Spațial Johnson doreau zile libere în acea perioadă, ci dintr-un motiv care poate azi ne face să zâmbim: computerul de bord al navetelor spațiale nu fusese validat pentru schimbarea anului în timpul misiunii. Deși inginerii credeau că acesta ar putea face față unui astfel de eveniment, pentru a nu risca nici o misiune din pricina acestui detaliu, s-a decis ca nici o navetaă spațială să nu fie în spațiu în momentul schimbării anului, pentru a evita orice anomalie a computerului de bord care ar putea afecta capacitatea acestuia de a aduce în siguranță naveta pe pista de aterizare.

Zis și făcut, așadar multe din misiunile care trebuiau să zboare în decembrie, dintr-un motiv sau altul, au fost comasate la începutul lunii, astfel încât în data de 2 decembrie avem, de-a lungul timpului, 4 lansări: STS-27 (1998), STS-35 (1990), STS-53 (1992) și STS-61 (1993). Mai mult de atât, în aceste misiuni a zburat de fiecare dată câte o altă navetă: Atlantis, Columbia, Discovery și Endeavour. Doar Challenger și Enterprise sunt singurele navete care nu s-au aflat în misiune în data de 2 decembrie.

Despre STS-27 (Atlantis) nu se cunosc multe detalii, deoarece misiunea a fost una în slujba Departamentului Apărării din Statele Unite și a rămas secretă. Se știe doar că echipajul a pus pe orbită un satelit al CIA. Era a doua misiune după accidentul navetei Challenger și naveta spațială încă mai executa misiuni pentru armata SUA, practică care avea să înceteze în scurt timp. Echipajul format din 5 astronauți s-a întors cu bine acasă peste doar 4 zile, în 6 decembrie 1998.

STS-35 (Columbia) deține încă un record: a fost cea mai amânată misiune a unei navete spațiale. Programată inițial pentru lansare în 1986, dezintegrarea navetei Challenger a împins lansarea până în 1990. Scoasă pe rampa de lansare în aprilie, naveta trebuia să fie lansată în mai, însă o serie de defecțiuni au făcut ca naveta să revină în hangar în iunie. Columbia a ajuns din nou pe rampa de lansare în august, însă lansarea din septembrie a fost din nou amânată din cauza unor probleme electronice ale sistemelor de zbor. Naveta a fost apoi mutată de pe rampa 39A pe 39B, pentru a face loc lui Atlantis pentru STS-38. Furtuna Klaus care s-a abătut asupra Floridei a necesitat mutarea navetei Columbia din nou în hangar. Scoasă din nou pe rampă în octombrie, lansarea a fost din nou amânată din considerente ce țineau de încărcătură: observatorul ASTRO-1 mai avea nevoie de câteva zile pentru a repera corect țintele, o dată ajuns pe orbită. Câțiva nori au întârziat cu 21 de minute lansarea care a avut loc până la urmă în 2 decembrie 1990. Columbia a revenit la sol după aproape 9 zile petrecute în spațiu. De 19 ori s-a întâmplat ca două navete spațiale să fie simultan pe rampele de lansare, însă Columbia în misiunea STS-35 este singura navetă care a fost martora a trei lansări de pe rampele adiacente, în timp ce-și aștepta propria lansare (STS-31, STS-41, STS-38).

Septembrie 1990: Columbia (STS-35) în prim-plan (rampa 39A) și Discovery (STS-41) în fundal (39B).

STS-53 a reprezentat ultima misiune care avea să transporte pe orbită încărcături pentru Departamentul Apărării al SUA. Au fost lansați doi sateliți a căror misiune și parametri au rămas clasificate și între timp echipajul a desfășurat experimente științifice nesecretizate la bordul navetei. Discovery a aterizat în data de 9 decembrie 1992 la baza aeriană Edwards din California.

STS-61 a fost celebra misiune care a corectat sistemul optic buclucaș al telescopului spațial Hubble și al doilea zbor al navetei Endeavour. Avea să fie prima dintr-o serie de cinci astfel de misiuni de service pentru telescopul spațial. În cadrul misiunii STS-61 au avut loc numai puțin de 5 activități extravehiculare în 11 zile ale misiunii, un record care rămâne neatins. Hubble a fost plasat pe orbită în aprilie același an, în cadrul misiunii STS-31, amânată și ea din august 1986 din pricina incidentului din februarie al navetei Challenger. Membru în echipajul STS-31 a fost și Charles Bolden, actualul administrator al NASA. Din echipaj mai făcea parte, în prima fază, și John Young, primul pilot al navetei spațiale (STS-1) și veteran al programelor Gemini și Apollo, însă între timp acesta a fost avansat într-o poziție administrativă în cadrul NASA și astfel înlocuit cu Loren Shriver.

Nu putem încheia șirul coincidențelor fără a aminti că Jeffrey Hoffman a zburat atât în misiunea STS-27 cât și în STS-51 iar Guy Gardner a fost pilotul misiunilor STS-27 și STS-35.

Lasă un comentariu