Exploatarea asteroizilor: între știință și profit

Astrofizicianul Martin Elvis (Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics, Cambridge, Massachusetts, SUA) discută într-unul din ultmimele numere Nature (Vol. 485, 7400, pg. 549) implicațiile enorme pe care exploatarea comercială asupra spațiului le poate avea în știință. Materialul ce urmează este o traducere aproximativă a articolului menționat.

În ultima perioadă au avut loc două evenimente majore în peisajul explorării comerciale a spațiului cosmic: misiunea impecabilă a capsulei Dragon din partea companiei SpaceX și anunțul făcut de compania Space Resources în ceea ce privește intenția acesteia de a exploata asteroizi. Martin Elvis ne invită să lăsăm deoparte îndoiala cu privire la posibilitatea reală de exploatare a asteroizilor și să contemplăm câștigurile pe care știința le-ar avea dacă o astfel de activitate ar avea loc.

Unul din scopurile programului spațial american, dincolo de cercetare și explorare, este și un interes comercial al Statelor Unite care derivă din acest tip de activități. Dacă studiem prețul cu care se vând aurul și platina în prezent (în jur de 50000 $/kg), este destul de clar că exploatarea unui mic asteroid (200m diametru) ce conține platină în jur de 30 de miliarde de dolari devine brusc un aspect greu de ignorat pentru orice economie. Dincolo prețul în sine, mai sunt o grămadă de alte aplicații ale acestei activități, însă Elvis notează că lăcomia este un factor motivator puternic pentru a obține rezultate. Dacă în trecut cursa spațială s-a sprijinit pe frică, poate că următoare cursă spațială se va ridica pe lăcomie, aș adăuga eu. Important este până la urmă să avem o cursă spațială pașnică.

La ce altceva sunt buni asteroizii? La o mulțime de lucruri. Cei cu conținut ridicat de carbon ne pot povesti despre cum era sistemul solar acum 4.5 miliarde de ani, despre o perioadă care a durat „doar” câteva milioane de ani, dar vitală pentru evoluția ulterioră, deoarece atunci a avut loc condensarea nebuloase pre-solare în planetele pe care le știm astăzi. Asteroizii ne pot spune despre aceste procese și despre minereurile din scoarța Pământului, având în vedere că aurul și alte metale grele ar fi trebuit, conform modelelor actuale, să se fi scufundat în nucleul Pământului și să se fi topit. Și ne mai pot spune dacă apa din oceane a fost adusă pe Pământ de către asteroizi sau comete, imediat după formarea scoarței planetei noastre.

Unii meteoriți, fragmenete de asteroizi care ajung pe suprafața Pământului, conțin diverși aminoacizi. Să fie acesta modul în care a apărut viața pe Pământ? Oare ascund acești meteoriți materiale noi, cum ar fi așa numitele quasicristale, care pot fi folosite în multe alte domenii? Ar putea asteroizii să conțină „pepite de quarkuri”, rămășițe ale Big-Bang-ului, atât de căutate de fizicienii teoretici?

Meteoriții sunt utili și ei, dar din păcate, în prezent, avem foarte puțin material din sistemul solar a cărui origine să o cunoaștem cu exactitate. Avem în prezent câteva miligrame de praf de pe asteroidul Itokawa (aduse de sona niponă Hayabusa) și 4 kilograme recuperate din meteoritul căzut în deșertul saharian și identificat cu 19 ore înainte de intrarea în atmosferă (din 7 octombrie 2008) ca fiind asteroidul de mici dimensiuni 2008 TC3 (2-5 metri diametru și o masă aproximativă de 80 de tone). Viitorul nu arată prea bine: misiunea OSIRIS-REx a NASA va aduce în 2023 primele probe de pe un asteroid cu conținut ridicat de carbon, dar vorbim aici de doar 60 de grame, dacă misiune decurge fără incidente majore. Exploatarea comercială a asteroizilor va aduce pe Pământ tone de material extra-terestru și doar o mică parte din această cantitate va dezvolta ramura științelor planetare într-un mod de neimaginat în prezent.

În căutarea țintelor pentru exploatările de asteroizi, astronomii vor trebuie să creeze hărți mult mai exact ale sistemului solar. Cu această ocazie, vor fi găsiți și asteroizi bogați în carbon, de un interes special pentru comunitatea științifică, greu de reperat în prezent. Să nu mai vorbim despre asteroizii care ar putea reprezenta un pericol pentru Pământ. Doar 13 din cei 1200 de asteroizi studiați până acum conțin concentrații ridicate de platină, iar pentru a genera profit, numărul asteroizilor studiați va trebui să crească, iar comunitatea științifică nu va avea decât de câștigat din acest efort.

Mai mult de atât, dorința de a face profit va duce automat la scăderea costurilor unei lansări de cel puțin 10 ori. În cest fel, noi telescoape sau sonde care astăzi sunt prea grele (și, deci, automat prea scumpe) pentru a fi lansate, vor deveni aproape brusc accesibile. În căutarea profitului, time is money, așa că vor fi dezvoltate noi tehnologi pentru a grăbi transportul resurselor spre și dinspre Pământ. Acest lucru va accelera explorarea sistemului nostru solar, extinderea acțiunii sondelor noastre dincolo de granițele acestuia (deschis în prezent de Voyager) și va trasa drumul primilor oameni spre Marte.

Unii asteroizi sunt aglomerări de bolovani și praf, ținute laolaltă doar de fragila lor microgravitație. Pentru a săpa și extrage minereu dintr-o astfel de formațiune este nevoie de noi metode și materiale, o provocare pentru cercetătorii și inginerii de astăzi.

Martin Elvis încheie prin a spune că pentru a promova astfel de cercetări, noul scop al agenției spațiale americane nu ar trebui să fie explorare în sine, ci crearea unui cadru pentru dezvoltarea comercială a activităților spațiale, iar explorare va fi ceva ce va decurge natural. Deîndată ce profiturile din aceste operațiuni se vor contura, explorarea științifică va fi adevărata câștigătoare a acestei curse.

Lasă un comentariu