Orion: posibile destinații

Peste 1300 de candidați s-au prezentat pentru preselecția care va decide viitori astronauți ai NASA, însă aceștia nu știu încă încotro vor merge. Planul trasat de Obama prevede vizitarea unui asteroid în jurul lui 2025, dar asta este doar una din posibillee destinații pentru Orion.

A început deja freamătul intern în cadrul agenției pentru definirea obiectivelor viitorului program de explorare al spațiului cu echipaj uman. Piesele fundamentale ale acestui program sunt racheta dezvoltată în cadrul proiectului SLS și capsula MPCV (sau Orion), ambele elemente oferind o paletă largă de opțiuni. Orion nu a fost dezvoltat cu o anumită destinație planificată pentru el, iar acest lucru a fost criticat la vremea lui, dar asta ar putea să fie și un avantaj, dând mână liberă experților NASA să îi traseze diverse traiectorii prin sistemul solar.

Capsula Orion, în configurația cu 6 locuri

Ideea de a folosi unele module ale Stației Spațiale Internaționale după ce aceasta va fi scoasă din uz, după anul 2020, împreună cu o capsulă Orion începe să prindă tot mai mult contur. Folosind propulsoare adăugate în viitorul apropiat, un astfel de modul ar putea să se îndrepte spre un punct Lagrange Pământ-Lună unde să aștepte sosirea unei capsule Orion cu care ar urma să se cupleze. Motivul? Spațiul oferit de modul este mult mai generos decât cel al capsulei, făcând astfel zborurile de lungă durată mai ușor de îndurat pentru echipaj.

NASA țintește 2017 ca anul primului zbor din cadrul programului SLS cu o misiune în jurul Lunii, dar fără echipaj uman. Vor mai trece încă patru ani, conform planului actual, până când primii astronauți vor pilota o capsula Orion prin spațiu, prima dată, în drum spre ISS.

Ce opțiuni are Orion? Printre cele mai interesante, aș îndrăzni să spun. Ce spuneți de o excursie de 35 de zile în partea întunecată a Lunii, în punctul Lagrange L2? Nu doar că de acolo NASA ar putea experimenta zborurile cu echipaj uman de lungă durată în apropierea Pământului, dar în același timp și comunitatea științifică ar avea de câștigat: un radiotelescop ar putea fi coborât pe suprafața Lunii și controlat de pe Pământ, ar putea asculta în liniște primele sunete ale cosmosului. Sau câteva rovere ar putea străbate suprafața selenară și aduna probe din bazinul Aitken. Această misiune ar putea fi o repetiție generală înainte de a pleca spre Marte, cândva în jurul anului 2030.

Lockheed Martin, compania care a construit capsula Orion pentru NASA, a identificat deja potențiali candidați pentru misiunea dorită de președinele Obama: asteroidul 2008 EA9, aflat la o distanță de 12 milioane de kilometri de Pământ. Echipajul ar avea nevoie de 195 de zile pentru un drum dus-întors. Un alt asteroid, 2000 SG334 se află la 8 milioane de kilometi de Pământ și necesită 450 zile pentru a fi ajuns de Orion. NASA ia în calcul și folosirea unei contragreutăți atașate capsulei, care s-ar roti împreună cu aceasta pentru a crea gravitație pentru echipaj.

Echipajul poate fi redus la trei sau doi membrii pentru un zbor spre Lună de maximum 21 de zile. Însă pentru perioade mai lungi, NASA trebuie să vină cu soluții pentru un habitat în care echipajul să își țină proviziile și în care să poată locui pentru perioade mai lungi de timp.

Cum Marte rămâne destinația supremă pentru Orion, un alt mod de a pregăti echipajul pentru o astfel de misiune ar fi vizitarea lui Deimos, unul din cei doi sateliți ai lui Planetei Roșii. Aflat pe o orbită mai largă decât Phobos, Deimosare dimensiuni relativ reduse, diametrul maxim fiind de doar 15 kilometri. Unele zone polare ale satelitului sunt scăldate de Soare timp de 10 luni, ceea ce ne convine deoarece avem nevoie de Soare pentru panourile solare generatoare de electricitate. Gravitația lui Deimos este atât de redusă încât capsula ar putea ajunge și pleca de pe suprafața acestuia folosind propulsoarele pentru poziționare, fără să fi nevoie de alte îmbunătățiri. Dacă Orion ar avea atașat și un modul, acestea ar putea ateriza împreună cu capsula la polul sud al asteroidului, unde echipajul ar putea petrece 4 luni pe suprafața acestuia, după care ar urca din nou pe orbită pentru 50 de zile și ar ateriza din nou, de data asta la polul nord, unde ar mai petrece încă 10 luni înainte să se întoarcă pe Pământ. Misiunea ar dura în total 900 de zile iar echipajul ar putea folosi rovere pentru colectare de probe de pe suprafața lui Deimos. Toate astea ar putea să se întâmple între 2033 și 2035, pentru a profita de alinierea dintre Pământ și Marte și pentru a expune echipajul unui minim de radiații cosmice.

Deși Marte este țelul suprem al următoarei generații de astronauți, destinațiile intermediare sunt cel puțin la fel de interesante.

Lasă un comentariu