SLS și viitorul NASA

NASA a făcut publice planurile rachetei ce urmează să fie construită de agenție la ordinul Congresului SUA.

După ce președintele Obama a suspendat anul trecut Proiectul Constellation din pricina costurilor crescânde ale aestuia, NASA s-a văzut nevoită să apeleze la partenerii ruși pentru a accesa orbita terestră, Statele Unite neavând în acest moment nici o rachetă capabilă să lanseze oameni în spațiu, o situație fără precedent în ultimele decenii.

Noul proiect anunțat în această săptămână este deocamdată denumit SLS (Space Launch System) și a fost în așa fel conceput încât să folosească la maximum resursele deja existente, evident pentru a minimiza costurile.

Astfel SLS va consta dintr-o rachetă a cărei prime trepte va fi de fapt rezervorul extern al navetei spațiale, din moment ce fabrici pentru așa ceva există deja, la fel și infrastructura necesară transportării, inspecției și depozitării acestei componente. Două propulsoare auxiliare cu combustibil solid vor ajuta racheta să ajungă în spațiu, aceleași propulsoare folosite și de navetele spațiale timp de 30 de ani. De data aceasta însă, ele vor fi mai înalte, fiind alcătuite din cinci și nu din patru segmente. Se dorește ca în viitor acestea să fie înlocuite cu propulsoare noi cu combustibil lichid, care vor fi capabile să își modifice puterea dezvoltată în timpul zborului.

Racheta va fi propulsată de minim trei, maxim cinci, motoare RS-25D, exact motoarele cu care navetele spațiale s-au întors din ultimele lor misiuni. Faptul că sunt refolosibile nu vor fi de prea mult folos în cadrul noului proiect, ele urmând să se dezintegreze la reintrarea în atmosferă. Pentru a limita costurile, după epuizarea stocului de 12 astfel de motoare (câte trei de la fiecare navetă plus încă un set de rezervă) va fi dezvoltat un model mai ieftin (RS-25E) care să poată justifica renunțarea la întregul set de motoare după fiecare lansare.

A doua treaptă va fi propulsată de motorul J-2X ce urma să fie folosit pentru racheta Ares I din fostul program Constellation. J-2X este o variantă modificată a motorului J-2 care a propulsat a doua și a treia treaptă a rachetei Saturn V.

Capsula Orion (acum denumită MPCV), singurul sub-proiect complet ce reușit să supraviețuiască anulării programului Constellation, va fi folosită de patru astronauți pentru destinații dincolo de orbita Pământului, dar și pentru transportul acestora spre și dinspre Stația Spațială Internațională.

SLS va fi un sistem flexibil ce se va adapta nevoilor NASA. Nu de fiecare dată agenția americană va dori să plaseze pe orbită 140 de tone, capacitatea maximă de transport a noii rachete. Primul zbor de test este programat pentru 2017 și probabil va consta într-un ocol dat Lunii de o rachetă fără echipaj uman.

În faza finală, noua rachetă va avea 122 metri (față de 110 metri ai lui Saturn V) și va putea transporta între 70 și 140 de tone (față de 120 de tone cât putea urca Saturn V sau maximum 20 de tone cât era capacitatea navetei spațiale), devenind astfel cea mai puternică rachetă construită vreodată.

Planurile NASA sunt ambițioase: un echipaj uman urmează să ajungă, folosind această rachetă, pe un asteroid prin anii 2020 iar zece ani mai târziu se conturează o misiune cu echipaj uman spre Marte. Întâi un survol, apoi, poate, o debarcare pe suprafața planetei roșii.

Lansarea unei navete spațiale (stânga) și reprezentarea artistică a lansării unei rachete SLS (dreapta). Imaginile nu sunt la scară, dar evidențiază comparativ subsistemele celor două lansatoare. Racheta din dreapta este pictată după modelul grafic al rachetei Saturn, dar probabil în realitate culoarea primei trepte (rezervorul extern) va fi portocaliu, ca în cazul navetei spațiale, din rațiuni ce țin de minimizarea masei: în primele două misiuni ale navetei spațiale rezervorul extern a fost vopsit în alb, însă acest lucru adăuga un surplus de 272 kilograme sistemului, o masă absolut inutilă.

Lasă un comentariu