Space Station 3D IMAX

În primul rând, ca să lămurim lucrurile de la început, nu aveam de-a face cu un film, ci cu o întreagă experiență absolut fantastică.

Credeți că ați văzut filme 3D la cinematograful din Mall? O să vi se pară o glumă proastă, comparate cu o experiență IMAX. Dacă la un cinema normal cu proiecții 3D actorii și obiectele par oarecum a avea loc în fața ecranului, la IMAX chiar simțiți că vă aflați în mijlocul acțiunii. Fără nici o exagerare. Este efectul ecranului imens și al scaunelor din față care nu mai obturează câmpul vizual.

Filmul nu are o poveste bine definită, dar asta nu este important în cazul de față. Importante sunt imaginile care vă iau răsuflarea și senzațiile trăite. Lansarea unei rachete Proton, cadrul cu ușile imense ale calei navetei spațiale, totul are brusc o scară și un termen de comparație. E una să vezi o poză cu naveta spațială, e altceva să fii acolo când se închid ușile calei pentru a le percepe mărimea. Nu mai vorbesc de cadrele cu Pământul văzut de pe orbită sau de incredibilele imagini cu modulele Stației Spațiale Internaționale.

Pentru a citi inscripțiile de pe pereții navetei spațiale, trebuie să rotești capul, exact cum ai face dacă ai fi acolo. Cadrele, filmate de astronauți, sunt extrem de clare și contribuie la efectul general de realism. Nimic nu pare prefăcut sau la ne-locul său, chiar dacă filmul nu a fost făcut cu regizori sau actori în adevăratul sens al cuvântului.

Chiar când credeam că nu vom avea parte de o lansare a unei navete spațiale, ne trezim în fața rampei de lansare din Florida și auzim numărătoarea inversă. Când motoarele pornesc, ți se face părul măciucă și naveta urcă iar cadrul se mută pe cabina cu astronauți. Te afli în spatele lor. Naveta se rotește și tu vezi asta prin hublou, în timp ce sala de cinema se scutură și tu îți infigi degetele în scaunul care pare a fi propulsat cu viteza sunetului deasupra Atlanticului, spre orbită. Chiar dacă este doar un film, este o experiență ce echivalează cu un tur într-un roller-coaster.

Documentarul a fost filmat în 2002, pe când ISS era cu mult mai mică decât acum. Sunt folosite imagini din misiunile STS-88, STS-92, STS-97, STS-104 și Expediția 1. Nu șiu să fie planuri pentru a realiza un nou episod, acum că Stația Spațială este completă, dar asta nu influențează prea mult splendoarea producției.

Sunt două aspecte negative ale filmului. Durează doar 45 de minute și este dublat în limba română. Sunt de acord că subtitrarea ar fi stricat atmosfera, aș fi preferat să îl aud în original, dar am înțeles că asta nu se poate.

Nu vă obosiți să îl culegeți din surse dubioase, de pe internet. Se poate, dar vi se va părea plictisitor dacă nu este văzut într-o sală IMAX.

Din păcate, în România există momentan un singur cinema IMAX dar veste bună este că filmul rulează continuu la unele din marile muzee ale lumii. Din câte știu, asta se întâmplă cel puțin la Londra, în Florida (KSC) sau Houston (JSC). Biletul e ieftin la București, în mai 2011 a costat doar 23 de lei. Merită toți bani, chiar de mai multe ori, chiar și pentru cei care nu sunt interesați în mod special de explorarea spațiului cosmic. Chiar și pentru copii, mai ales pentru copii.

Space Station 3D (Lockheed Martin, IMAX, NASA, 2002)

Lasă un comentariu