Pixul de 1 milion de dolari

Probabil că ați auzit deja bancul următor: Pentru a căuta un instrument de scris care să funcționeze și în spațiu (unde gravitația scăzută împiedică curgerea normală a cerneli, pastei sau gelului din pixurile obișnuite), NASA a investit 1 milion de dolari într-un pix cu totul deosebit. Rușii au rezolvat problema folosind un simplu creion.

Ei bine, povestea este departe de adevăr. Dar nu foarte departe.

În cadrul Proiectului Gemini, NASA a comandat 34 de pixuri speciale de la compania Tycam Engineering Manufacturing, pentru suma totală de $4,382.50 (nu mai puțin de $128.89 pe bucată). Imediat ce opinia publică a aflat de fabulosul preț plătit pentru niște simple instrumente de scris, s-a creat o adevărată controversă în jurul afacerii și NASA a reziliat contractul cu Tycam, echipându-și astronauții cu pixuri mult mai ieftine.

De notat că nimeni nu a folosit creioane în spațiul cosmic, nici rușii și nici americanii din simplu motiv că mina de grafit prezenta un risc major pentru producerea unui incendiu, în condițiile în care capsulele erau presurizate cu oxigen pur (atmosfera prea bogată în oxigen și prezența materialelor ușor inflamabile a fost principala cauză care a dus la moartea echipajului Apollo 1 în timpul unor teste la sol, prima tragedie din programul spațial american). În plus, un vârf rupt al unui creion putea afecta instrumentele de la bord, în condițiile gravitației scăzute și a unei traiectorii întâmplătoare a bucății de grafit.

Între timp, Paul C. Fisher, proprietar al companiei Fischer care producea și comercializa instrumente de scris, a investit fonduri proprii în cercetare unui instrument de scris cu bilă și pastă aflată într-un tub presurizat cu azot, care putea funcționa în spațiu, în condiții cu totul speciale: în aer, apă sau alte lichide, la temperaturi cuprinse între de -45 până la 250 grade Celsius. NASA nu a contribuit cu fonduri pentru acest instrument de scris, dar Fischer, despre care se spune că ar fi investit aproximativ 1 milion de dolari, a prezentat administrației agenției creația sa în 1965. NASA nu a răspuns imediat, datorită incidentului precedent cu Tycam, însă a luat în considerare oferta și a supus pixul unor teste riguroase.

Doi ani mai târziu, în 1967, NASA a comandat 400 de astfel de pixuri pentru programul Apollo, la prețul de 6$ / bucată. În 1969, agenția spațială rusă a comandat și ea 1000 de bucăți pentru echipajele capsulei Soyuz, cosmonauții sovietici folosind până atunci un creion cu ceară, nu foarte practic comparat cu Space Pen-ul de la Fischer.

Așadar, rușii nu doar că nu au folosit niciodată un creion pe orbită, dar au avut încă din 1969 pixuri americane, a căror cercetare a costat 1 milion de dolari, dar banii au venit din fonduri private, NASA comandându-le de la Fischer la prețul pieței. Astăzi pixurile Fischer sunt folosite pe orbită de americani, ruși sau europeni, la bordul navetei spațiale, capsulelor Soyuz sau pe ISS.

Legenda spune că celebrul pix a salvat chiar misiunea Apollo 11 de la un dezastru: Buzz Aldrin ar fi folosit pixul pentru a activa un circuit defect, vital pentru repornirea motorului modulului LEM, aflat deja pe suprafața Lunii.

Modelul original, cel din figura de la începutul articolului, a fost denumit AG-7 (AG de la Anti-Gravity iar cifra 7 de la numele primei misiuni Apollo cu echipaj uman în care instrumentul a fost folosit) și diverse tipuri de Space Pen pot fi achiziționate astăzi de către orice doritor, direct de pe site-ul producătorului sau din gift-shopurile NASA.

2 Comments

  1. Nu toate creioanele contin grafit, de exemplu cele colorate … si nu sunt inflamabile.
    Deci se pot folosi in spatiul cosmic.

  2. Eu cred că dacă s-ar fi putut, s-ar fi folosit până acum. Chiar dacă nu toate conțin grafit, rămâne pericolul creat de un eventual vârf rupt.

Lasă un comentariu