Dream Chaser

HL-20, un proiect al Centrului Langley al NASA a fost o replică a SUA la aeronava BOR-4 sovietică, care la rândul său s-a vrut o replică a rușilor la naveta spațială americană. La un moment dat considerat ca un posibil succesor al navetelor spațiale, proiectul HL-20 a fost până la urmă abandonat de către NASA. Vehiculul putea să decoleze vertical, fiind plasat în vârful unei rachete, să ajungă pe orbită și apoi să aterizeze pe o pistă, putând fi refolosit ulterior, pentru alte misiuni.

Dream Chaser, propulsată spre orbită de racheta Atlas V

Mark Sirangelo nu a abandonat însă ideea unei astfel de aeronave și, bazându-se pe desingul HL-20, a creat Dream Chaser. Sierra Nevada, corporația care se ocupă în prezent de designul noii aeronave, a primit deja 20 de milioane de dolari de la NASA prin programul CCDev1 și va mai primi în următoarea perioadă încă 80 de milioane pentru continuarea și finalizarea vehiculului. Sierra Nevada speră ca Dream Chaser să ajungă pe orbită în 2014 și apoi un echipaj uman la bord să urmeze la scurt timp după aceasta.  Costul unei aeronave va fi cu siguranță undeva sub 1 miliard de dolari, după cum au declarat oficialii Sierra Nevada.

Spre deosebire de alte vehicule din competiția CCDev, Dream Chaser nu este o capsulă, forma ei ne aduce aminte mai mult de o navetă spațială, deși are dimensiuni mult mai mici (aproape că încape în cala unei navete din prezent). Tocmai de accea Dream Chaser poate fi lansată cu o rachetă Atlas V, putând fi montată pe aceasta, în vârful rachetei, iar profilul aerodinamic îi va permite să revină pe Pământ și să aterizeze pe orice pistă suficient de mare pentru un avion Boeing 737, putând folosi pistele destinate în prezent navetelor spațiale, dar fără a se limita doar la ele.

Atlas este a fost inițial o familie de rachete balistice intercontinentale cu focoase nucleare, însă a fost transformată în anii ’60 într-un lansator orbital, fiind folosit cu succes în cadrul programului Mercury. Datorită eficienței și siguranței demonstrate de ultimul model, Atlas V, aflat în folosință din 2002, se are în vedere certificarea acesteia pentru zboruri cu echipaj uman și tot mai mulți constructori de vehicule spațiale iau în considerare Atlas V ca lansator principal (mai puțin SpaceX, care își dezvoltă propriile lansatoare).

Dimensiunea redusă îi conferă și un timp mai scurt pentru pregătirea misiunii următoare, Dream Chaser putând efectua mai multe lansări anuale decât s-a reușit cu naveta spațială, amortizând astfel mult mai rapid costurile, mărindu-i eficiența și scăzând costurile de operare, un adevărat călcâi a lui Ahile pentru actuala flotă de navete spațiale operate de NASA.

În 2004, prima variantă de Dream Chaser prezentată a fost una pentru zboruri sub-orbitale, în scopuri turistice, cu un design bazat pe aeronava X-34. În această configurație, Dream Chaser ar fi fost propulsată de același motor cu care este echipată și SpaceShip One, însă în 2005 designul schimbat cu unul bazat pe HL-20 și a fost upgradat pentru zboruri orbitale și vizite spre ISS, păstrându-și posibilitatea de a efectua și zboruri suborbitale.

Cu o lungime de 9 metri și o avengură a aripilor de 7 metri, Dream Chaser va cântări în final 9 tone și va avea un volum util de 16 metri pătrați, putâd fi folosită ca mijloc de transport pentru un echipaj de șase astronauți spre Stația Spațială Internațională sau alte destinații orbitale.

Rămâne de văzut dacă Sierra Nevada se va ține de promisiuni și dacă ne va putea încânta cu o nouă navetă spațială în viitor, mai modernă, mai mică, dar mai eficientă și mult mai ieftină.