Trei tipuri de supernove

Până de curând, astronomii şi astrofizicienii cunoşteau două tipuri de supernove. Când o stea tânără, masivă, arde intens şi îşi termină combustibilul, forţa expansivă dispare şi forţa gravitaţională îi ia locul, materia stelară colapsează  şi are loc o explozie violentă, cu o enormă disipare de energie.  Al doilea tip de supernove îl reprezintă stelele bătrâne, dense, numite piticile albe, care explodează la fel de violent în urma unor procese termonucleare. Materia care rezultă în urma acestor explozii va pregăti terenul pentru un nou sistem solar şi pentru o nouă stea. Sistemul nostru solar, Pământul, restul planetelor, materia de pe Pământ, chiar şi atomii corpurilor noastre sunt toate produse în urma supernove, în urma morţii unei stele . Toate elementele naturale mai grele decât heliu din sistemul periodic sunt formate în supernove.

Recent, o explozie a unei supernove a dat ocazia cercetătorilor de la Universitatea din Toronto să identifice un al treilea tip de supernovă. De regulă, supernovele rezultate din pitice albe expulzau mult carbon şi oxigen, însă se pare că această ultimă explozie, deşi are toate caracteristicile unei supernove create dintr-o pitică albă, este foarte bogată heliu, ceea ce contrazice teoriile curente. Supernova SN2005E a fost descoperită prima dată în 13 ianuarie 2005 şi studiată intens de atunci, folosind o plajă largă de metode de investigaţie. Distanţa faţă de centrul galaxiei NGC1032 din care face parte şi cantitatea de material expulzat conduc spre o sueprnovă de tipul doi, însă compoziţia chimică a rămăşiţelor îi încurcă pe specialişti. Acestea prezintă concentraţii mari de calciu şi titan, care sunt produşi ai reacţiilor nucleare ce includ heliu şi nu carbon sau oxigen. În urma simulărilor computerizate s-a ajuns la concluzia că cele două stele făceau parte dintr-un sistem binar, cu una dintre stele „furând” heliu de la cealaltă. Când nivelul de heliu a ajuns suficient de mare, a avut loc explozia supernovei care cu siguranţă a distrus complet steaua care a „dona” heliu, însă soarta stelei care a produs explozia nu se cunoaşte. Acest mecanism s-ar putea să fie mai des decât s-a anticipat până în prezent, spectrul supernovei SN 2002bj este oarecum similar cu cel al SN2005E. În acest caz, heliul împrumutat de la o altă stea învecinată s-a acumulat în jurul unei pitice albe, până când o explozie termonucleară de proporţii cosmice a avut loc. Acest nou model ar putea furniza explicaţii pentru cantitatea relativ mare de calciu din univers, respectiv din corpurile noastre. Mai mult decât atât, izotopii radioactivi de titan care se formează prin astfel de procese se dezinetgrează şi emit pozitroni, mecanism ce ar putea explica acumulările de pozitroni aobservate în centrul galaxiei noastre.

Imagine: Sloan Digital Sky Survey