Andocare problematică pentru Progress MS

O versiune îmbunătățită a navei cargo Progress a fost lansată spre Stația Spațială Internațională în 21 decembrie 2015 de la cosmodromul rusesc de la Baikonur. Este cel mai longeviv și de încredere vehicul folosit pentru aprovizionarea SSI (primul a fost lansat în 1978), putând transporta peste 2.3 tone de echipamente, alimente, apă, oxigen, instrumente științifice, experimente sau obiecte personale personalului aflat pe orbită. Și o face o dată la fiecare trei luni de zile, la SSI aflându-se de obicei în permanență două vehicule Progress andocate.

Deși asemănător cu capsula Soyuz, Progress nu poate transporta echipaj uman și nici nu este proiectat să supraviețuiască reintrării în atmosferă, astfel că este un vehicul de unică folosință folosit doar pentru transportul materialelor spre SSI. Progress MS-01 este primul vehicul din seria nouă și are câteva îmbunătățiri semnificative față de mai vechile modele M: avionică complet digitală, folosirea sistemului GLONASS pentru obținerea parametrilor orbitali (în trecut fiind folosite stații de comunicare terestre), sisteme noi de comunicații și un sistem îmbunătățit de andocare automată, Kurs-NA. La două zile după lansarea din decembrie 2015, Progress MS-01 a andocat cu modulul rusesc Pirs.

Progress MS-01
Progress MS-01

În dimineața zilei de ieri, 1 iulie 2016, la ora 08:35, Progress MS-01 s-a desprins de Stația Spațială Internaținoală pentru ca cei doi cosmonauți Aleksei Ovchinin și Oleg Skripochka să poată testa sistemul manual de andocare TORU, în cazul în care în viitorul sistemul automat Kurs-NA va genera probleme. Testul este necesar pentru a re-valida sistemul de andocare manuală, având în vedere modificările software majore aduse de noua familie Progress MS. De fapt, Progress este unul din puținele vehicule care au acceptul de a andoca singure la SSI, din motive de siguranță: vehiculele mai noi, comerciale (Dragon, Cygnus) ajung doar în apropierea stației și sunt capturate folosind brațul robotic, fiind apoi mutate de acesta spre sasul corespunzător. TORU este un sistem format din două joystickuri aflate la bordul modului rusesc Zvezda al SSI: un joystick folosit pentru deplasarea laterală a navei Progress și un al doilea folosit pentru orientarea sa pe cele trei axe. Folosindu-se și de imagini video transmise de pe Progress, cosmonauții pot ghida nava spre portul de andocare.

După ce s-a depărat în prima fază la aproape 200 de metri de Stația Spațială Europeană, Progress MS-01 s-a oprit și a pornit înapoi, spre portul modulului Pirs, ghidat de această dată de Aleksei Ovchinin și Oleg Skripochka. Totul a decurs bine, până când vehiculul a ajuns la câțiva metri de SSI, când cei doi au raportat probleme cu sistemul manual de ghidare TORU. De la centrul de la Moscova li s-a recomandat să dezactiveze sistemul manual și să revină la cel automat, lucru pe care l-au făcut imediat.

Progress a re-andocat, dar după cuplare nava a efectuat o mișcare neașteptată în plan vertical, cauzată de o activare la fel de neașteptată motoarelor responsabile pentru orientarea navei, după cum se poate vedea în clipul de mai jos (mișcarea este vizibilă atât de la bordul navei, care continuă să se miște după ce a fost anunțată cuplarea cu stația, dar și din exterior, în cadrele ce urmează – minutul 14:20). NASA și Roscosmos au declarat că testul s-a încheiat cu succes, dar este evident că lucrurile nu stau chiar așa: specialiștii de la sol investighează mișcarea neașteptată care a avut loc după cuplare și unii se tem că sasul de andocare ar putea fi avariat.


Momentul în care Progress MS-01 se cuplează cu Stația Spațială Internațională și efectuează o neașteptată mișcare în plan vertical

În 1997, o altă navă Progress (M-37), tot în timpul unui test pentru re-andocare manuală folosind sistemul TORU, a lovit stația orbitală MIR atât de puternic încât aceasta a început să se depresurizeze. A fost atunci afectat modulul Kvant și câteva panouri solare, dar din fericire astronauții de la bord a reușit să limiteze pagubele produse în cel mai grav incident cauzat de o coliziune între două vehicule orbitale cu echipaj.

Progress MS-01 va părăsi din nou Stația Spațială Internațională duminică, 3 iulie, de această dată definitiv, urmând să se dezintegreze în atmosferă, pentru a face loc viitoarei nave Progress MS-03, pregătită pentru a fi lansată în 17 iulie. Progress MS-02 a fost lansată în 31 martie 2016 și se află în prezent andocat la portul modulului rusesc Zvezda.

Changzheng-7 se pregătește de lansare

China se află în plin proces de restructurare a operațiunilor care țin de explorarea spațiului cosmic. Changzheng-6, un lansator de calibru ușor, a fost testat cu succes anul trecut. Astăzi pe rampa de lansare de la noul cosmodrom din Wenchang se află pentru prima dată un vehicul de clasă medie, Changzheng-7, care urmează să devină principalul lansator asiatic.

Aceste noi lansatoare sunt dezvoltate în ultimii ani și folosesc combustibili lichid mult mai ecologic decât versiunile precedente. Kerosenul (RP-1) și oxigen lichid, oferă nu doar condiții mai ecologice, dar sunt și mai performante, fiind combustibilul folosit și de lansatoarele Atlas V și Falcon 9. Changzheng 2, 3 și 4 vor fi în viitor retrase din uz, după ce mai noile Changzheng 5, 6 și 7 își vor dovedi fiabilitatea. De fapt, racheta Changzheng-7 aflată acum pe rampa de lansare va lansa și o variantă redusă a capsulei care va transporta viitori taikonauți în spațiu. Detalii →

Ariane 5 cu EchoStar și BRIsat

După mai multe amânări — cauzate inițial de o problemă tehnică, apoi de vremea nefavorabilă de la Kourou (Guiana Franceză) — o rachetă  Ariane 5 (în versiunea ECA) a plasat azi-noapte pe orbită doi sateliți de telecomunicații: EchoStar și BRIsat. A fost al 72-lea succes consecutiv pentru lansatorul european și cea mai grea încărcătură ridicată vreodată de Ariane 5 pe orbită de transfer geostaționar (GTO): 10730 kilograme (modulul european de aprovizionare al Stației Spațiale Internaționale cântărea peste 20 de tone, dar era urcat doar pe orbită joasă). A fost a 230-a lansare a unei rachete Ariane (din 1979), a 86-a a unei rachete Ariane 5, a 5-a în 2016 pentru Arianespace și a 3-a lansare Ariane 5 din 2016. Detalii →

Delta IV Heavy și NROL-37

După câteva amânări, Delta IV Heavy, cea mai puternică rachetă pe care o avem în prezent, este gata să lanseze unul dintre cei mai grei sateliți care au fost transportați vreodată pe orbită. Pentru că misiunea NROL-37 este una secretă, derulată pentru agenția National Reconnaissance Office (agenție fondată în 1961, dar despre a cărei existență s-a aflat abia în 1996), nu știm exact masa satelitului, dar știm că Delta IV Heavy poate lansa maximum 6760 kilograme direct pe orbită geosincronă. Și mai știm că Delta IV Heavy este folosită tocmai pentru astfel de misiuni, când masa satelitului este prea mare pentru alte rachete (Atlas V sau Delta IV). Detalii →

Danielė și Alizée și-au luat zborul. Și câteva cuvinte despre timp.

Doar un singur kilogram a mai lipsit din încărcătura celei de-a doua rachete Soyuz ST-B lansată de Arianespace în 2016 pentru ca aceasta să se laude că a transportat pe orbită 1.6 tone. Danielė și Alizée, al 15-lea și al 16-lea satelit (numerotați și FM10 și respectiv FM11) din constelația Galileo au fost lansați astăzi din Guiana Franceză (la ora 11:48), folosind venerabila rachetă rusească. Comisia Europeană promite că sistemul de poziționare prin satelit va deveni funcțional pentru public de la sfârșitul anului, pentru că un upgrade al rachetei Ariane 5 îi va permite acesteia să transporte câte 4 sateliți Galileo începând cu următoarea lansarea, programată în noiembrie. În total, sistemul Galileo va avea 24 de sateliți operaționali și 6 de rezervă, asta până în 2020. Detalii →