AR1 – motorul fără rachetă de la Aerojet Rocketdyne

Aerojet Rocketdyne s-a format în 2003 prin fuziunea companiilor Aerojet și Pratt & Whitney, având un portofoliu de invidiat: motoarele navetei spațiale (RS-25 sau SSME), viitoarele motoare pentru racheta SLS, propulsorul RL10 folosit de Delta IV, dar și de  treapta superioară Centaur în zborurile Atlas V, RS-68 folosit în prima treaptă Delta IV sau AJ-26 (practic motoare NK-33 importate din Rusia) care au fost folosite pentru racheta Antares. În prezent, Aerojet Rocketdyne lucrează la motorul AR1, care se află pe lista scurtă a United Launch Alliance în ce privește propulsorul principal al noii rachete Vulcan.

Motorul AR1 (Aerojet Rocketdyne)
Motorul AR1 (Aerojet Rocketdyne)

Proiectarea AR1 a început cu doi ani întârziere față de BE-4 (de la Blue Origin) principalul contracandidat pentru echiparea primei trepte Vulcan, dar eșecul din ultimele zile al primului test al celor de la Blue Origin crește șansele ca AR1 să primească mai multă atenție din partea ULA. Compania care speră să înlocuiască lansatoarele Delta IV și Atlas V cu Vulcan în câțiva ani, însă încă nu a anunțat oficial ce motoare va folosi pentru noua rachetă. ULA a precizat că BE-4 are prima șansă să fie ales, dacă va trece cu bine de următoarele teste. Un anunț ULA va veni probabil spre sfârșitul anului, dacă următoarele teste vor fi efectuate cu succes de compania lui Jeff Bezos. În cealaltă tabără, AR1 a trecut de faza de proiectare, urmând ca primele teste să aibă loc în prima parte a anului viitor și în 2019 motorul să fie certificat pentru zbor. Doar că dacă ULA va alege BE-4 pentru Vulcan, AR1 va rămâne fără un vehicul pe care să-l propulseze.

Dacă BE-4 este alimentat cu metan, AR1 are drept combustibil același amestec de oxigen și kerosen ca RD-180, motorul rusesc care propulsează în prezent rachetele Atlas V. De fapt, asemănarea cu RD-180 este principalul avantaj pe care mizează Aerojet Rocketdyne în speranța că vor reduce distanța care-i separă în prezent de BE-4 (Blue Origin are deja câteva motoare asamblate, care așteaptă să fie testate, în timp ce AR1 se află deocamdată în faza de proiect – finalizat, ce-i drept). BE-4 va fi folosit și pentru racheta ce urmează să fie produsă de Blue Origin, New Glenn, așa că miza este mare pentru Jeff Bezos: nu doar că va avea la contracte avantajoase cu ULA, dar își va putea dezvolta propria afacere folosind vehicule proprii.

United Launch Alliance speră ca Vulcan să aibă zborul inaugural în 2019 (la fel ca New Glenn), însă Aerojet Rocketdyne spun că primul lor motor va putea zbura abia în 2020, cel mai devreme. Va câștiga inovația lui Blue Origin care vine cu cel mai mare propulsor cu metan construit vreodată sau ULA va merge pe varianta conservatoare a celor de la Aerojet Rocketdyne? Vom afla în lunile următoare.

Arianespace lansează satelitul SES-15 cu o rachetă Soyuz ST-A

La 12 kilometri nord-vest de rampa de lansare a rachetei Ariane 5 din Kourou (Guiana Franceză), se află instalațiile necesare pentru lansarea rachetelor rusești Soyuz. Din 2011, compania europeană Arianespace lansează și rachete Soyuz, având astfel un portofoliu complet: lansator ușor – Vega (sub 2 tone), mediu – Soyuz (până la 3.25 tone spre GTO) și greu – Ariane 5 (până la 10.5 tone spre GTO și 20 tone spre LEO în configurația ES, în configurația ECA). Arianespace a lansat 16 rachete Soyuz, inclusiv cea de astăzi (Soyuz ST‑A).

Soyuz ST-B și SES-15
Soyuz ST-B și SES-15

Continue reading →

China se pregătește pentru a doua lansare Changzheng-5

Changzheng-5 este deocamdată mândria programului spațial chinezesc: urcând 25 de tone pe orbită joasă, sau 14 tone pe orbită geostaționară, noua rachetă chinezească rivalizează cu Delta IV Heavy și este mai puternică decât Ariane 5. După un prim zbor la sfârșitul anului trecut (când a avut loc lansarea – nu fără emoții – a satelitul Shijian-17), Changzheng-5 se pregătește pentru o nouă lansare în luna iunie: Shijian-18, unul dintre cei mai grei sateliți care urmează să ajungă pe orbită geostaționară, cântărind aproape 7 tone.

Changzheng-5 pregătită pentru o nouă lansare
Changzheng-5 pregătită pentru o nouă lansare

Continue reading →

SLS, ineficient și scump: un program compromis?

În 7 februarie 2017, o tornadă a afectat Michoud Assembly Facility, un centru NASA unde avea loc asamblare unor componente ale viitoarei rachete SLS. Centrul NASA a fost afectat și întreg programul SLS întârziat cu câteva luni. Acum nu mă imaginați că Michoud Assembly Facility este situată într-o zonă în care tornadele sunt prezențe rare, este chiar în New Orleans. Și uraganul Katrina a măturat zona, în anii precedenți, dar cu toate acestea, posibilitatea ca o nouă tornadă să afecteze regiunea nu a fost luată în calcul când s-a stabilit durata de asamblare a noii rachete NASA. La Michoud a avut loc și asamblarea primei trepte Saturn V sau a rezervorului extern al navetelor spațiale, rezervor extern care oricum stă la baza rachetei SLS.

Michoud Assembly Facility
Michoud Assembly Facility

Continue reading →

Falcon 9 lansează cu succes satelitul Inmarsat 5 F4

SpaceX continuă ritmul din ultimele săptămâni a lansat azi-noapte (ora 01:20) satelitul Inmarsat 5 F4. De această dată a fost folosită o rachetă nouă (B1034), care nu va fi recuperată: pentru acest satelit, Falcon9, chiar și în varianta Full Thrust (v1.2) are nevoie de întreaga sa putere, pentru că este cel mai masiv satelit lansat de SpaceX spre orbită geostaționară: 6070 kilograme. A fost a 34-a lansare Falcon 9, a 5-a de pe rampa LC39A și a 6-a după eșecul Amos-6 din 1 septembrie 2016 (și în același timp a 6‑a din 2017). Au trecut 14 zile de la ultima lansare SpaceX (NROL-76), însă cea mai scurtă perioadă dintre două lansări este de 13 zile, 2 ore și 53 de minute (între CRS-6 și TurkmenAlem-52E). Continue reading →