parsec.ro

despre spațiu.

O sondă curajoasă

Azi-noapte, la ora 02:36, am primit ultimul mesaj de la Philae. A închis ochii, și-a dezactivat toate instrumentele, în timp ce inginerii de la sol observau cum pe Philae îl cuprinde o toropeală. Fără resurse, fără baterie, fără lumina care să le încarce, Philae și-a văzut de treabă cât a putut, ne-a transmis tot ce a văzut de pe acum celebra 67P/Churyumov-Gerasimenko, după care, când a simțit că nu mai poate face față, a închis transmisia, nu înainte ca noi, oamenii, să-l ascultăm, să descărcăm toate datele pe care le-a acumulat el de când a luat contactul cu suprafața cometei.

Noi continuăm să-l ascultăm. Canalul cu Philae rămâne deschis și-l vom asculta atâta timp cât Rosetta se va afla în preajma cometei. Poate, peste câteva zile sau săptămâni, orientarea acesteia le va permite razelor Soarelui să-l trezească pe Philae. Să-i încarce bateriile, prin panourile solare care acum stau la umbra extraordinarului peisaj cometar, desprins parcă din întâlnirea filmelor Armageddon și Inception. Philae, dacă ne auzi, mai spune-ne cum e acolo, la 500 de milioane de kilometri, în umbra unei comete care gonește spre Soare.

În ciuda problemelor, Philae, împreună cu Rosetta, reprezintă un succes fără precedent al speciei umane. Niciodată o sondă nu s-a apropiat controlat atât de aproape de o cometă, niciodată nu am reușit până acum să trimitem o altă sondă pe suprafața nucleului unei comete. De ce am făcut asta? Pentru a le îmblânzi. Cometele pot fi nărăvașe, apar de unde nu te aștepți și dacă te afli în calea lor, nu te vor ocoli, ci te vor nimici. 67P/Churyumov-Gerasimenko are un diametru aproximativ de 5 kilometri și gonește prin spațiu cu câțiva zeci de kilometri pe secundă. Nu cred că cineva își dorește să calculeze impactul pe care o ciocnire cu un astfel de corp cosmic l-ar avea asupra civilizației umane.

Pentru că, dincolo de studiile cu privire la originea sistemului solar și ale Pământului, dincolo de cunoștințele fundamentale, înmagazinate în câteva minți și în bibliotecile planetare, misiunea Rosetta și acțiunile lui Philae pot fi primul pas într-o amplă acțiune de salvare a viitorului omenirii. Pentru că este primul pas prin care noi, oamenii, începem să domesticim comete. Le dăm târcoale (ICE, Giotto), le mângâiem coama (Stardust) sau le ciupim, să vedem cum reacționează (Deep Impact). Rosetta și Philae au făcut mai mult decât misiunile precedente, au stat câteva luni în jurul cometei, după care i-a atins ușor nucleul.

Lansată în 2004, Rosetta s-a folosit de gravitația Pământului și a lui Marte pentru a-și face avânt și pentru a prinde din urmă cometa. A ajuns-o în august, și de atunci s-a prins de căpăstrul ei gravitațional, fără să-i dea drumul în tot acest timp. Să nu credeți că e ușor să prini din urmă o țintă cu un diametru de 5 kilometri, care gonește cu 10 km/s și se află la 500 de milioane de kilometri de casă. S-a uitat atent la ea, prin toți ochii și toți senzorii cu care am putut buduși sonda, dar nu a fost de ajuns, am vrut să o vedem mai de aproape. Am vrut să-i atingem suprafața. Așa că miercuri, Philae, care nu este mai mare decât o mașină de spălat, și-a luat instrumentele în spinare și a pornit spre suprafață.

Știa că are un motoraș defect, dar nu i-a păsat, era încrezător că se va descurca. Un lander curajos. După un drum de mai bine de 6 ore, a venit momentul ca Philae să se așeze pe nucleu. Dar, v-am spus deja că 67P/Churyumov-Gerasimenko este o cometă nărăvașă, care l-a făcut pe Philae să zburde înapoi în spațiu, la un kilometru distanță de șa, ca într-un rodeo planetar. Philae nu s-a lăsat învins și a încercat din nou, dar nici de această dată nu a rămas, a mai săltat încă 20 de metri. Și pentru că nu era orice fel de lander, ci unul inteligent, pentru că pe tot parcursul acestor salturi, Philae și-a pornit instrumentele științifice, beneficiind de niște condiții pe care inginerii săi nu le-au avut planificate. Dintr-o sondă statică, Philae s-a trezit în rolul unui rover. Abia a treia oară cometa l-a primit la Philae, care însă s-a văzut ajuns într-o zonă umbrită, motiv pentru care trebuia să se bazeze pe baterii și nu pe panourile solare. Era supărat nevoie mare că nu se poate ține de cometă: cele două harpoane de la bord, care trebuiau folosite pentru a se fixa, nu au funcționat, probabil din dorința de a nu răni cometa. Așa că a început imediat lucrul, a mirosit, lins, pipăit solul cometei și ne-a spus și nouă, prin rezultatele obținute de instrumentele de la bord, ce a găsit. Datorită lui vom afla mai exact din ce este compusă o cometă, ce densitate are, ce fel de minerale avem acolo, vom afla câtă apă transportă cometa și dacă în trecut această apă a fost adusă de alte comete pe Pământ. Cu alte cuvinte, așa cum piatra Rosetta ne-a ajutat să deslușim hieroglifele, tot așa sonda Rosetta ne va ajuta să înțelegem mai bine evenimentele din trecutul sistemului nostru solar. Datorită lui Rosetta și Philae (botezat astfel după o insulă de pe Nil, nu departe de locul descoperirii pietrei Rosetta), am mai făcut un salt uriaș în cunoașterea trecutului nostru, dar am învățat și lecții utile despre viitor care cu siguranță ne vor fi utile când o altă cometă ne ia în vizor. Și este doar o chestiune de timp și de șansă până când acest lucru se va întâmpla.

Cu toate problemele pe care le-a avut, Philae s-a descurcat exemplar și s-a încăpățânat să ne transmită date până în ultimul minut. Nu a fost o misiune perfectă, nu avea cum să fie, dar a fost o misiune îndeplinită cu succes, care încă nu s-a terminat.

Cât ne-a costat toată această aventură? Din 1996 și până în prezent, pentru Rosetta și Philae s-au cheltuit 1.4 miliarde de euro. Vi se pare mult? Cam tot atât de mult costă aproximativ 4 avioane de linie, care nu zboară după comete. Tot vi se pare mult? Dacă ținem cont de populația Europei, misiunea Rosetta ne-a costat pe fiecare dintre noi, câte 20 de cenți anual. Pe toată perioada proiectului asta ar însemna 3.50 Euro. Adică 16 lei, cu un leu mai puțin decât m-a costat pe mine biletul pentru filmul Interstellar. Sau cam cât mai costă astăzi o pizza fără un topping prea bogat. O pizza la 18 ani, acesta este costul pe care îl plătesc europenii pentru dresajul cometelor, pentru ca în viitor să poată salva planeta de la un impact catastrofal. Cât ați plăti pentru asta, pentru garanția că viitorul nu va fi șters de un astfel de impact? Bănuiesc că mai mult decât prețul unui bilet de cinema la fiecare câțiva ani.

Ce a mers prost cu Philae?

Philae a pornit spre suprafața cometei fără motorul ventral care l-ar fi fixat mai bine. Soluția de rezervă au fost cele două harpoane și în ultimă instanță șuruburile montate în picioarele de aterizare. Nici unul dintre aceste sisteme nu au funcționat însă. Imediat după contactul cu solul, Philae s-a ridicat la aproape 1 km deasupra cometei și a aterizat din nou la 1 km depărtare de locul ales inițial, după care s-a înălțat din nou aproximativ 20 de metri, pentru ca să revină în poziția de acum. Fără să vrea, Philae a aterizat de 3 ori pe cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko.

- Nu se știe cu exactitate unde se află Philae în acest moment;
– După imactul inițial, Philae a sărit cu o viteză de 38 de cm/s, aproape o treime din viteza de impact de 1 m/s;
– Timp de 2 ore după impact, Philae s-a rotit în jurul propiei axe, după care această mișcare de rotație s-a oprit;
– Legătura radio cu landerul a fost pierdută pentru aproximativ 30 de minute după impactul inițial;
– Panourile solare sunt iluminate doar timp de 1.5 ore la fiecare 12 ore, ceea ce este mult mai puțin decât ar fi necesar pentru a alimenta landerul după ce bateriile de la bord se consumă;
– Contrar rapoartelor inițiale, panourile solare nu sunt avariate;
– Rosetta funcționează normal.

Philae status, a day laterplanetary.org

Philae

În ciuda problemelor avute la contactul cu suprafața cometei, Philae, împreună cu Rosetta, a reușit o premieră în explorarea spațiului cosmic.

Misiunea Rosetta dorește să ajute oamenii de știință în deslușirea misterelor cometelor, rătăcitori înghețați care au rămas de la începutul sistemului nostru solar, acum mai multe miliarde de ani. Unii cercetători sugerează că aceste comete sunt responsabile pentru apa de pe Pământ.

Cele 10 instrumente de la bordul lui Philae va monitoriza cometa 67P/C-G de pe suprafața acesteia iar Rosetta de deasupra. Cercetătorii speră ca Philae va continua să transmită date despre cometă până cel puțin în martie 2015.

European Spacecraft Lands on Comet in Historic Space Featspace.com

Detalii referitoare la explozia Antares

Orbital Sciences a precizat în cursul zilei de ieri că un număr însemnat de resturi ale rachetei au fost recuperate din jurul rampei de lansare și că analiza acestora va fi extrem de utilă în determinarea cauzei exploziei de miercuri. A fost găsită și o parte din încărcătura din capsulă și există șanse ca unele componente să fie găsite intacte, conform declarațiilor oficialilor Orbital Sciences.

Din fericire, rampa de lansare nu a fost prea grav avariată, cel puțin nu așa de grav cum părea în primele momente după prăbușirea rachetei și explozia ce a urmat.

Conform telemetriei, vehiculul nu avut nici un fel de problemă înainte de lansare, toate sistemele funcționând normal până la 15 secunde după lansare, când a apărut o anomalie la prima treaptă care a dus la pierderea motoarelor și prăbușirea rachetei lângă rampa de lansare. Înainte de impact, ofițerul însărcinat cu siguranța zonei de lansare a inițiat, la 20 de secunde după lansare, sistemul de autodistrugere al rachetei (Flight Termination System), pentru a minimiza pagubele la sol.

Având în vedere că rampa respectivă era singura certificată pentru a lansa rachete Antares, următoare misiune a celor de la Orbital Sciences nu va avea loc prea curând. Deși la suprafața rampei efectele exploziei nu par a fi semnificative, probabil instalațiile subterane au fost avariate semnificativ, iar rezervoarele de combustibil care au rezistat incendiului vor trebui re-certificate sau înlocuite.

launch-pad-looking-south-after-failure

Xiaofei și planurile ambițioase ale Chinei

China face pași mici, dar siguri, spre Lună. În cursul zilei de ieri, Xiaofei, un vehicul pentru teste al programului Chang’e 5, a fost recuperat cu succes după ce a dat un ocol Lunii și a aterizat în stepele de la granița cu Mongolia, în aceiași zonă folosită și pentru recuperarea echipajelor capsulelor Shenzou. Evident, Xiaofei nu a avut echipaj uman la bord.

Actualul programul selenar chinezesc a fost inițiat în trei faze: Chang’e 1 și 2, care au orbitat Luna și au pregătit misiunea mai ambițioasă din a doua fază, Chang’e 3, landerul și roverul lunar Yutu lansați în 2013, care încă mai transmit date de pe suprafața Lunii. Chang’e 4, o replică a lui Chang’e 3, va ajunge pe Lună probabil cândva anul viitor, având în vedere o aselenizare undeva aproape de polul sud lunar.

Însă o misiune cu adevărat spectaculoasă va avea loc în 2017, a treia și ultima fază din actualul program selenar chinezesc, o dată cu lansarea Chang’e 5. Misiunea prevede lansarea unei nave complexe spre orbita lunară, de unde un lander se va desprinde de restul navei, va aseleniza pe suprafață, va colecta probe de sol, după care se va întoarce pe orbită, va andoca și întregul ansamblu va porni înapoi spre Pământ. Până în prezent, doar URSS a reușit să aducă pe Pământ probe de sol selenar folosind o navă fără echipaj uman la bord.

Testul din ultima săptămână a constat în lansarea unei capsule în 23 octombrie, care a fost trimisă să dea un ocol Lunii (fără să intre pe orbita acesteia) și să se întoarcă acasă, ceea ce s-a și întâmplat. Au fost verificate mai multe componente care vor sta la baza misiunii Chang’e 5 din 2017, inclusiv scutul termic care va proteja capsula după o reintrare de pe orbita selenară, unde viteza este mult mai mare decât în cazul unei reintrări din preajma Pământului. Așteptăm cu interes noile misiuni ale Chinei, inclusiv cele cu echipaj uman, ultima având loc în iunie 2013.

14 ani de la Soyuz TM-31

Yuri Gidzenko, Sergei Krikalev și William Shepherd s-au aflat la bordul capsulei Soyuz TM-31 care acum exact 14 ani a fost lansată pentru a  andoca cu modulul Zvezda al Stației Spațiale Internaționale. Cei trei au devenit primul echipaj de lungă durată de la bordul noului avanpost orbital. Poate cel mai remarcabil aspect al misiunii lor este faptul că au început o perioadă unică în explorarea spațiului cosmic: timp de 14 ani, nu a existat nici măcar o zi în care omenirea să nu aibă cel puțin un reprezentat pe orbită. Din 31 octombrie 2000, de când a avut loc lansarea Soyuz TM-31, au trecut 5113 zile, un record fără precedent, care crește cu fiecare zi în care astronauții continuă să populeze Stația Spațială Internațională. Astăzi, la bordul ISS se află un echipaj format din 6 astronauți.

În 17 iulie 2009 a fost stabilit un alt record la bordul Stației Spațiale Internaționale: cele mai multe persoane aflate în același timp în spațiu, în număr de 13, care este în același timp și cel mai mare număr de persoane prezente în același vehicul aflat pe orbită. Este vorba despre echipajele ISS din acea perioadă, care s-au întâlnit cu echipajele STS-127, Soyuz TMA-14 și Soyuz TMA-15.

1280px-STS-127_group_picture_03

Michael Barratt, Mark L. Polansky, Douglas G. Hurley, Christopher J. Cassidy, Thomas H. Marshburn, David Wolf, Timothy Kopra (SUA), Gennady Padalka, Roman Romanenko (Rusia), Robert Thirsk, Julie Payette (Canada), Frank De Winne (Belgia), Koichi Wakata (Japonia) – în modulul Harmony al ISS (17 iulie 2009)