parsec.ro

despre spațiu.

DSCOVR

DSCOVR este un satelit cu o istorie întortocheată. Fostul vice-președinte american Al Gore își dorea încă din 1998 un satelit care să transmită în timp real imagini cu Pământul, pentru sensibilizarea opiniei publice în sprijinul acțiunilor sale ecologiste. Inițial, satelitul purta numele Triana, după marinarul Rodrigo de Triana de pe nava La Pinta a lui Columb, primul care a văzut țărmurile continentului american.

Satelitul de 150 de kilograme urmă să fie unul low-cost și nu trebuia să coste mai mult din 50 de milioane de dolari (20 de milioane de dolari ar fi fost prețul de pornire). Imaginile ar fi fost transmise pe internet, la fiecare 15 minute, din punctul Langrange L1, de unde ar fi fost vizibilă întreaga planetă într-un singur cadru. Nu au întârziat criticile, care susțineau că prețul unui astfel de proiect este prea ridicat și rezultatele științifice nu-l recomandă pentru lansare, NASA având alte priorități. În urma unor studii preliminare, prețul escaladase aproape de 80 de milioane de dolari, urmând să depășească ulterior 200 de milioane de dolari. Lansarea sa urma să aibă loc la bordul navetei Columbia în misiunea STS-107, dar a fost amânată iar naveta a fost pierdută la reintrarea în atmosferă, lucru ce a dus la o contracție semnificativă a zborurilor navetelor în perioada următoare și la mai puține oportunități pentru lansare. Pus la păstrare, satelitul urma să fie pregătit pentru o lansare la bordul unei rachete Delta sau Falcon.

În cele din urmă, în 2008, NASA, în colaborare cu NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration), decide să relanseze misiunea sub un alt nume: DSCOVR (Deep Space Climate Observatory) și să o extindă, folosind satelitul și pentru observații științifice ale activității solare. DSCOVR cântărește astăzi 570 kilograme și se anticipează să fie funcțional cel puțin doi ani. Imaginile furnizate de DSCOVR vor fi folosite și pentru aplicații științifice, alături de alte instrumente de la bord (PLASMAG, folosit pentru avertizări cu privire la furtunile geomagnetice).

p1457797752

Dacă până acum SpaceX a executat cu succes 14 misiuni orbitale, misiunea de luni dimineața va plasa satelitul în punctul Lagrange L1, dincolo de orbita Pământului, aflat la 1.5 milioane de kilometri de Terra. Lansarea va avea loc de pe rampa 40 din complexul de la Cape Canaveral din Florida. În același timp, SpaceX va încerca din nou recuperare primei trepte a rachetei Falcon 9, după ce ultima dată au fost foarte aproape de acest obictiv. Barja care așteaptă revenirea propulsorului undeva la 300-400 de kilometri în largul coastei de est, are 87.8 metri lungime, 30.5 metri lățime, o masă de aproape 4 mii de tone și conform SpaceX, chiar și pe timp de furtună aceasta își poate păstra poziția într-o marjă de 3 metri.

Datorită ferestrei (instantanee) de lansare, care începe la câteva minute de la apus, atât luni cât și marți, recuperarea treptei va avea loc din nou pe timp de noapte, însă vremea se anunță a fi una calmă și nu pare să fie de această dată o problemă nici pentru lansare și nici pentru operațiunile de recuperare ale propulsorului.

La 30 de minute după lansare, DSCOVR va porni spre destinație, unde va ajunge abia după 110 zile, la sfârșitul lunii mai.

IXV

Cu toate că reprezintă una dintre forțele explorării spațiului cosmic, Europa nu a avut niciodată posibilitatea de a lansa un vehicul cu echipaj uman. Prin parteneriatele sale cu SUA și Rusia, astronauții europeni au fost lansați fie la bordul navetei spațiale fie, în prezent, folosind capsulele Soyuz. Cele cinci module ATV construite de către ESA au fost folosite pentru a transporta cargo spre Stația Spațială Europeană și viitorul vehicul al ESA va face parte integrantă din sistemul SLS și Orion al NASA. Planuri pentru un vehicul cu echipaj uman proiectat și construit în Europa au existat încă de acum 40 de ani, când a fost inițiat proiectul Hermes, anulat însă în 1992. Hermes trebuia să fie lansat de Ariane 5 și să asigure independența Europei în ceea ce privește lansările cu echipaj uman, rezervate în prezent doar Rusiei și Chinei. SUA va reveni în această elită abia peste câțiva ani, când companiile private SpaceX și Boeing vor putea probabil transporta echipaje spre ISS în urma unor contracte cu NASA, folosind capsulele Dragon și respectiv CST-100.

Intermediate eXperimental Vehicle (IXV) nu dorește să transporte în viitor oameni pe orbită. El este doar un vehicul folosit pentru validarea experimentală a modelelor teoretice aflate în lucru în cadrul ESA pentru viitoare vehicule capabile să revină înapoi pe Pământ de pe orbită. De notat faptul că ATV nu avea această posibilitate, la fel navele rusești Progress, acesta se dezintegra la contactul cu atmosfera, după terminarea misiunii. IXV urmează să fie plasat pe o traiectorie suborbitală folosind noul lansator european Vega. Racheta a înregistrat deja 3 succese de la zborul inaugural din 2012, în care a transportat pe orbită și primul satelit românesc, Goliat (care însă nu a mai putut fi contactat și de câteva săptămâni a revenit necontrolat în atmosfera Pământului). Pentru Vega, o variantă mai accesibilă, mai ieftină și mai puțin puternică a lui Ariane 5, ESA mai are programate încă alte 8 misiuni pe parcursul următorilor 3 ani.

Lung de 5 metri și înalt de 1.5 metri, IXV cântărește două tone. După desprinderea de Vega la o altitudine de 340 km, vehiculul va ajunge până la 412 km, după care va începe revenirea spre Pământ. La contactul cu atmosfera (120 km) va avea o viteză de 7.5 km/s, comparabilă cu a oricărui vehicul care reintră în atmosferă de pe o traiectorie orbitală. Cele două flapsuri plasate în partea inferioară a vehiculului, îi va permite să execute un zbor controlat, folosind manevre asemănătoare cu cele efectuate de naveta spațială (scutul termic care-l protejează de temperaturile înalte generate de frecarea cu aerul este realizat tot din plăcuțe ceramice). Înainte de contactul cu apele Oceanului Pacific, IXV se va folosi de o parașută pentru a-și reduce viteza și pentru a fi ulterior recuperat. Întreaga misiune va dura 1 oră și 40 de minute.

Întregul proiect a costat 150 de milioane Euro și majoritatea costurilor a fost suportată de Italia. Principalul contractor a fost Thales Alenia Space Italia, împreună cu 40 de companii, universități și institute de cercetare din întreg spațiul european (Italia, Franța, Elveția, Spania, Belgia, Irlanda și Portugalia împreună cu Germania și Olanda).

Lansarea IXV (Vega VV04) este programată pentru 11 februarie și va avea loc de pe rampa de lansare ZLV din Kourou din Guiana Franceză. Fereastra în ziua lansării se întinde de la ora 15:00 la 17:00 și va fi probabil transmisă pe site-ul Agenției Spațiale Europene.

Retrospectiva 9-16 ianuarie

După ce a ratat recuperarea primei trepte, SpaceX a lansat acum puțin timp un scurt clip video care surprinde momentul în care vehiculul s-a prăbușit pe barja trimisă în Antlantic pentru a o întâmpina. Acest lucru s-a întâmplat la mai puțin de o zi după ce Elon Musk a publicat pe contul său de Twitter câteva imagini și a explicat că aterizarea treptei a fost ratată deoarece fluidul care controla poziția unor aripioare care aveau rol de a stabilia aerodinamic racheta în revenirea sa spre barjă. Motoarele au încercat să compenseze această problemă, dar nu au reușit. Următoarea rachetă, care este programată pentru lansare în ultima zi a lunii ianuarie, va fi încărcată cu mai mult fluid de control și ne așteptăm să asistăm la o nouă tentativă de recuperare.

Mars Reconnaissance Orbiter, una din sondele aflate pe orbita lui Marte, a reușit să fotografieze locul unde se află sonda britanică Beagle 2, pierdută în 2003. Acesta s-a folosit de parașute și perne de aer pentru a se așeza pe suprafața planetei roșii fix în ziua de Crăciun din 2003, însă cei de la sol nu au mai putut lua legătura cu sonda după momentul în care aceasta trebuia să atingă solul și au crezut că aceasta s-a prăbușit pe suprafața planetei. Astăzi însă am aflat că nu este așa, sonda, deși apare în câțiva pixeli în noile poze, se pare că s-a folosit de parașute și nu s-a prăbușit. Beagle 2 a ajuns pe Marte după ce a împărțit drumul cu sonda europeană Mars Express, lansată în 2 iunie 2003.

Miercuri, s-a detectat o posibilă scurgere de amoniac de pe Stația Spațială Internațională. Tot echipajul s-a refugiat în modulul rusesc și cele două nave Soyuz atașate stației au fost pregătite pentru o evacuare de urgență a avanpostului orbital. După analizarea problemei s-a constat că a fost de fapt vorba despre o eroare a unuia dintre computerele responsabile cu acești senzori și că de fapt în interiorul stației nu exista nici urmă de amoniac, lichid folosit pentru răcire pe ISS. La câteva ore după alarmă, echipajul a părăsit refugiul și început să-și reia activitatea normală.

WorldVu Satellites, fondată de Greg Wyler, a anunțat ieri că dorește să construiască și să lanseze un umăr de 650(!) de sateliți, fiecare având o masă de 125 de kilograme, pentru a-i plasa pe o orbită aflată la o altitudine de 1200 de kilometri, cu scopul de a facilita telecomunicațiile și de a oferi internet la viteze de minim 8 Gbps. Costul întregului proiect este estimat la aproape 2 miliarde de dolari, sumă ce include dezvoltarea și construirea sateliților, dar și lansarea acestora și costurile legate de asigurarea lor. Partenerii WordlVu Satellites sunt Virgin Group (compania condusă de Richard Branson) și Qualcomm. Greg Wyler este cunoscut pentru compania sa precedentă, O3b Networks, care deține în prezent o constelație de 12 sateliți de telecomunicații, aflați în prezent pe orbita Pământului.

Sonda New Horizons s-a trezit din hibernare și își continuă drumul spre destinația sa, Pluto. Au fost repornite instrumentele de la bord și acestea au început deja să adune date cu caracter științific, iar primele imagini sunt așteptate după data de 25 ianuarie. Ele nu vor fi la fel de clare cu cele capturate de Hubble, dar calitatea lor va crește constant și din luna mai vom obține cele mai clare imagini cu Pluto, urmând ca New Horizons să survoleze planetoidul în 14 iulie. După această dată, New Horizons își va căuta o nouă destinație în drumul său spre centura Kuiper.

Agenția Spațială Europeană a anunțat că și China, alături de Statele Unite și Rusia, face de acum parte din lista parneterilor strategici ai agenției. Asta înseamnă că relațiile dintre ESA și CNSA vor fi mai apropiate și în urma acestui acord, astronauți europeni au vizitat deja baza de antrenament a taikonauților. Probabil în viitor vom vedea un european vizitând stația spațială chinezească Tiangong-1, deși deocamdată nu există la nivel oficial un astfel de scenariu.

Vinerea trecută, NASA a testat cu succes un fost motor al navetei spațiale (RS-25), care urmează să fie folosit pentru viitoarea rachetă SLS. Acesta a fost modificat pentru a respecta cerințele noului vehicul (temperaturi mai scăzute, presiuni mai ridicate și accelerații mai puternice) și a fost pornit pentru 500 de secunde la centrul spațial Stennis al NASA. Naveta spațală folosea 3 astfel de motoare, iar SLS va folosi 4, dar acestea nu vor fi, din păcate, refolosite. Testul de vineri a fost prima dată când un motor RS-25 a fost pronit după 2009, de când navetele spațiale au fost restrase din uz.

O nouă sondă chinezească pe orbita Lunii

După ce în urmă cu câteva săptămâni o sondă din China, fără echipaj uman, a efectuat un survol al Lunii și s-a întors cu bine spre Pământ, iată că astăzi am asistat la o nouă fază a misiunii respective. După ce între timp se aflase undeva în jurul punctului Lagrange L2, se pare că modulul de comandă, care a însoțit sonda în călătoria sa de opt zile și de care aceasta s-a despărțit înainte de revenirea pe Pământ, a intrat pe orbită selenară. Deocamdată este vorba despre o orbită preliminară (200 x 5300 km), dar oficiali chinezi au declarat că astăzi și mâine vor avea loc manevre care vor circulariza această orbită. Acest modul este dotat cu camere video și va identifica viitoare zone de unde misiunea Chang’e 5 urmează să aselenizeze și să culeagă probe, pe care să le aducă pe Pământ, cândva în jurul anului 2017. Înainte de Chang’e 5, o misiune Chang’e 4 este programată pentru acest an, fiind vorba de o sondă identică cu Chang’e 3, care pare să fie funcțională, la peste un an după ce aceasta a ajuns pe Lună. 

Space-X CRS-5: în urmărirea ISS

Primul lucru pe care îl face capsula Dragon după ce ajunge pe orbită este să-și desfacă panourile solare, pentru a fi sigură că își poate continua misiunea. Abia când aceste panouri sunte active, veți auzi urale de bucurie din centrul de comandă din Hawthorne, California și înseamnă că lansarea a fost un success. Misiunea rachetei Falcon 9 s-a terminat în acest moment (12 minute după lansare), iar de acum înainte totul rămâne pe umerii Dragonului. Acesta este plasat în prima fază pe o orbită preliminară și în următoarele două zile după lansare va efectua o serie de manevre, folosindu-și propulsoarele proprii, pentru a prinde din urmă Stația Spațială Internațională. În cazul misiunii CRS-5, după lansarea de sâmbătă, capsula Dragon se va cupla cu ISS în cursul zilei de luni.

Trebuie făcută o diferență între andocarea activă, propriu-zisă, pe care o execută navetele Soyuz și Progress, care se folosesc de propulsoarele proprii pentru a se apropia de ISS și, în cele din urmă, de a iniția andocarea, și cuplarea pasivă a capsulei Dragon. Acesta se apropie de ISS până la un punct, de unde este preluată de brațul robotic al Stației, braț robotic care vor așeza capsula în poziția corectă. Așadar, Dragon nu execută de unul singur toate manevrele de cuplare pentru că nu este considerată un vehicul suficient de matur pentru a executa aceste manevre de unul singur.

Dragon va comunica cu ISS în timpul acestor manevre și acest lucru este unul foarte important deoarece echipajul îi poate trimite capsulei comenzi în timpul operațiunilor de cuplare. În prima fază, Dragon se va apropia până la 250 de metri de ISS, de unde capsula va activa două dispozitive folosite pentru localizare: un radar LIDAR (radar optic) și un dispozitiv de imagistică termică. Capsula va fi ținută de observație atât de echipajul de pe Stația Spațială, de inginerii SpaceX de la Hawthorne, dar și de către NASA, prin centrul spațial Johnson din Houston. Următorul pas pentru Dragon este apropierea la 200 de metri de Stație, după care va aștepta evaluarea situației și dacă totul este în ordine, se va apropia până la 30 de metri de ISS. Aici are loc o nouă evaluare, după care o apropiere până la 10 metri, unde, după o altă evaluare, va avea loc operațiunea de capturare de către echipajul ISS, folosind brațul robotic, lung de peste 17 metri și comandat de astronauții Barry Wilmore și Samantha Cristoforetti. Cei doi se vor afla în modulul denumit Cupola, de unde au cea mai bună perspectivă asupra vecinătății stației. Cupola, lansată în 2010, este dotată cu hublouri și permite o vizibilitate de 365 de grade.

Dragon va fi atașat modulului american Harmony, unde va rămâne până în februarie, când se va întoarce pe Pământ. În cursul zilei de marți, echipajul va deschide sasul capsulei și vor pătrunde în compartimentul presurizat al acesteia, pentru a transporta proviziile în interiorul ISS, urmând ca în zilele următoare să fie încărcat cu cargoul care urmează să ajungă pe Pământ luna viitoare.

SpaceX CRS-5: lansare reușită, gust amar

Lansarea rachetei Falcon 9 de astăzi (video) a fost un succes, iar misiunea CRS-5 a pornit cu dreptul, după echipa de ingineri de pe rampa de lansare au înlocuit sistemul de orientare al motoarelor Merlin, care au dus la amânarea lansării de joi. Conform planului de zbor, la 10 minute după pornirea motoarelor, capsula Dragon se afla pe orbită și după ce panourile sale solare au fost desfăcute, NASA a declarat lansarea un succes. Urmează acum o cursă de urmărire din partea Dragon, care se va cupla cu ISS în cursul zilei de luni.

721ca20e-3e7c-4e5e-9211-1d00c26f53c0_640x427

Fanii SpaceX așteptau cu interes detalii cu privire la aterizarea primei trepte, după lansare, pe o barjă aflată undeva în Atlantic. Înainte de lansare, SpaceX a promis că dacă recuperarea va fi un succes, vom vedea, în reluarea, clipul filmat de pe barjă. Însă transmisiunea SpaceX s-a întrerupt imediat după întinderea panourilor solare iar bucuria din centrul de comandă de la Hawthorne era reținută. La scurt timp, au venit și detaliile de la Elon Musk, pe contul său de Twitter.

Vestea bună era că prima treaptă a nimerit platforma, ceea ce este deja mare lucru. Din păcate însă, aterizarea s-a făcut la o viteză mai mare decât era planificată, astfel încât treapta s-a dezintegrat. Barja este întreagă, pagubele au fost minore, dar cel de-al doilea obiectiv a misiunii u a fost îndeplinit. Din păcate nu avem nici o înregistrare video a evenimentului, din pricina condițiilor meteo nefavorabile (ceață, conform lui Musk). Însă datele pe care SpaceX le-a primit cu această ocazie îi va ajuta cu siguranță în încercările viitoare.

Cu tot cu amânarea de joi, SpaceX reușește prima lansare a anului. Următoarea lansare din acest an este planificată pentru 21 ianuarie și va avea loc de la Cape Canaveral, o rachetă Atlas V (551) care va lansa un satelit pentru forțele navale americane (MUOS 3).

4000 de zile pe Marte

Opportunity continuă să ne uimească prin longevitatea sa. Deși suferă recent de probleme de memorie (de mai multe săptămâni, roverul nu-și poate folosi memoria flash din dotare, bazându-se doar pe memoria volatilă), Opportunity își continuă misiunea pe suprafața planetei Marte, unde se află de nu mai puțin de 4000 de zile marțiene. Inițial, misiunea a fost programată să dureze doar 90 astfel de zile. De la amartizarea sa din 25 ianuarie 2004, pe Pământ au trecut 3893 de zile (pe Marte, o zi durează 24 ore, 39 minute și 35.24409 secunde). Spirit, fratele geamăn al lui Opportunity, trimis pe Marte cu câteva zile înainte, a încetat să mai transmită semnale radio din 22 martie 2010 și un an mai târziu NASA a anunțat că încetează să mai încerce să contacteze roverul, care probabil a cedat datorită temperaturilor scăzute.

În prezent, roverul Opportunity se află pe marginea craterului Endeavour și se îndreaptă spre ceea ce specialiștii JPL au numit „Marathon Valley”, o regiune bogată în minerale argiloase (compuși hidroxid-silicați de aluminiu), după ce misiunea de investigare a craterului Ulise s-a încheiat. Furtunile din ultimul timp din zonă au readus nivelul de praf de pe panourile solare la o valoare normală.

Opportunity a parcurs pe suprafața marțiană mai mult de 40 de kilometri și cu fiecare metru parcurs și cu fiecare oră în care mai este activ, roverul stabilește un nou record pentru longevitatea unui robot trimis să exploreze suprafața altui corp ceresc.

SpaceX CRS-5: profil de zbor

Dacă veți urmări lansarea SpaceX de vineri, iată care sunt evenimentele cheie care vor avea loc vineri (sau în oricare altă zi în care va fi reprogramată această lansare), dacă totul va decurge conform planului (o reprezentare grafică a profilului de zbor poate fi accesată aici):

T-28 h: Dragon este activat;
T-03 h: Începe alimentarea rachetei cu carburant, întâi kerosenul RP-1, urmat de oxigenul lichid; vaporii albi care se pot observa înainte de lansare este de fapt oxigenul care părăsește rezervorul, motiv pentru care acesta este completat permanent până înainte de lansare;
T-10 min: începe numărătoarea finală, moment în care toate sistemele de la bord sunt autonome;
T-02:30: Se acordă aprobarea pentru lansare, după ce sunt verificate pe rând toate compartimentele;
T-02:00: Se verifică siguranța zonei adiacente lansării și se oferă aprobarea finală;
T-câteva secunde: se pornește sistemul de suprimare acustică, care înseamnă inundarea rampei cu apă pentru ca oscilațiile generate de motoare să nu afecteze vehiculul; sunt pornite cele 9 motoare Merlin și computerul de bord verifică parametri acestuia;
T-00:00: Cele 4 clame care fixează racheta pe rampă se dezactivează și are loc lansarea;
T+01:10: Falcon 9 atinge Mach 1, viteza sunetului;
T+01:23: Falcon 9 ajunge la Max-Q, zona în care presiunea asupra vehiculului cauzată de viteza acestuia și de presiunea atmosferică este maximă
T+02:37: MECO – main engine cut-off, este oprit motorul primei trepte, după ce combustibilul a fost epuizat; altitudinea rachetei este de 80 de kilometri și viteza a ajuns la Mach 10;
T+02:41: Separarea primei trepte; aceasta va porni spre ocean, într-o cădere controlată și va efectua trei manevre pentru a se poziționa în cele din urmă pe o barjă;
T+02:49: Activarea motorului celei de-a doua trepte;
T+03:29: Conul care protejează încărcătura este înlăturat;
T+09:00: Prima treaptă aterizează pe barjă;
T+09:27: SECO – second engine cut-off, este oprit motorul celei de-a doua trepte; vehiculul se află acum pe o orbită preliminară 199.2 x 365.5 km și o înclinație 51.6 grade;
T+10:02: Dragon se desprinde de cea de-a doua treaptă și începe urmărirea Stației Spațiale Internaționale
T+12:00: Dragon își întinde panourile solare;

SpaceX CRS-5 amânată

Cu un minut și jumătate înainte de momentul programat pentru lansare, SpaceX a fost nevoită să oprească numărătoarea inversă și să anuleze lansarea de astăzi, din pricina unui sistem care controlează orientarea motoarelor Merlin. Nu este pentru prima dată când SpaceX se confruntă cu așa ceva și se pare că respectivul sistem este sensibil la oscilațiile de temperatură din timpul pregătirilor pentru lansare, când racheta este încărcată cu combustibil și temperatura acesteia scade semnificativ. Următoarea țintă pentru CRS-5 este vineri, la ora 12:09. Orarul este stabilit de poziția Stației Spațiale Internaționale și fereastra de lansare este instantanee, ceea ce înseamnă că nu este permisă nici un fel de amânare. Dacă capsula Dragon nu este lansată exact în planul orbital al ISS, treapta superioară a rachetei Falcon 9 nu are suficient combustibil pentru a compensa acest lucru.

CRS-5 reprezintă al 14-lea zbor pentru racheta Falcon 9 și deja al 9-lea în noua configurație v1.1 (folosită pentru prima dată în septembrie 2013, pentru lansarea satelitului CASSIOPE). Actuala versiune reprezintă singura rachetă pe care SpaceX o are la dispoziție din 2010, după ce o versiune mai puțin puternică, Falcon 1, a fost retrasă din uz după doar 5 lansări, iar o versiune superioară, Falcon Heavy (practic 3 rachete Falcon 9 atașate), este în prezent în dezvoltare.

În prezent, SpaceX folosește pentru lansările Falcon 9 rampa Space Launch Complex 40 de la Cape Canaveral, care aparține forțelor armate americane și care a fost modificată încă din 2008 pentru a putea efectua lansări ale rachetelor Falcon, cu o singură exepție: o lansare Falcon a avut loc de la baza forțelor aeriene Vandenberg. SpaceX a închiriat de la NASA și celebra rampă 39A de unde se lansau o parte din navetele spațiale (restul fiind lansate de pe rampa 39B din apropiere). În viitor vom putea vedea lansări ale Falcon 9 și Falcon Heavy de pe rampa 39A, iar NASA își rezervă rampa 39B pentru lansări SLS.

Misiunea CRS-5 este a 5-a dintr-un contract multianual de 12 astfel de misiuni pe care SpaceX îl are în desfășurare cu NASA pentru aprovizionarea Stației Spațiale Internaționale (Commercial Resupply Services). Capsula Dragon este încărcată cu 2.3 tone de cargo pentru ISS, din care 490 de kilograme reprezintă provizii și obiecte personale pentru echipaj, 717 kilograme de instrumente necesare Stației (678 kilograme pentru segmentul american și modulul japonez, 36 kilograme pentru segmentul rusesc, 16 kilograme de echipamente informatice și 23 de kilograme aparatură necesară pentru activitățile extravehiculare). Alte 577 de kilograme sunt destinate experimentelor științifice de la bordul ISS, în timp ce experimentul Cloud-Aerosol Transport System (CATS) din partea nepresurizată a capsulei cântărește 494 kilograme. CATS va fi atașat platformei japoneze Kibo, pentru studii cu privire la aerosolii din atmosfera Pământului. Experimentul implică tehnici LIDAR de investigare a atmosferei și rezultatele vor fi folosite pentru îmbunătățirea modelelor climatice existente.

Un alt set de experimente biologice vor studia regenerarea viermilro lați (platelminți) în condiții de microgravitație, studiul sistemului imunitar al musculițelor de oțet sau răspunsul caenorhabditis elegans la expunerea la salmonella typhimurium în timpul zborurilor de lungă durată. Doi sateliți Flock-1, de tip cubesat se găsesc la bordul Dragon și vor fi lansați de pe ISS, folosind lansatorul de sateliți instalat pe platforma japoneză Kibo. Aceștia înlocuiesc sateliții de același tip aflați la bordul rachetei Antares, care e explodat la câteva secunde după lansare, în octombrie 2014. Ei sunt însoțiți de alți doi sateliți brazilieni de mici dimensiuni.

Inițial, lansarea CRS-5 a fost programată pentru mijlocul lui decembrie, dar a fost ulterior amânată datorită unor probleme detectate în timpul etstelor statice ale motoarelor (când acestea sunt aprinse, dar racheta rămâne pe rampa de lansare). Tentativa de azi a fost prima pentru misiunea CRS-5 în care numărătoarea inversă a fost activată. Să sperăm că SpaceX va reuși remedierea problemelor de astăzi până vineri.

Update: Lansarea a fost amânată pentru sâmbătă, ora 11:47.

Câteva răspunsuri ale lui Elon Musk

Elon Musk, CEO al SpaceX, a acordat în această dimineață un interviu pentru comunitatea reddit, care poate fi consultat, împreună cu comentariile de rigoare, aici. Iată un scurt rezumat al celor mai importante răspunsuri date de Musk:

  • Falcon Heavy poate deveni reutilizabilă și cele trei propulsoare pot teoretic reveni pe uscat, dar asta înseamnă o destul de mare penalizare pentru masa transportată pe orbită. În cazul încărcăturilor destinate pentru orbite geostaționare, va fi nevoie pentru o barjă în ocean pentru a le recupera (primul test al rachetei Falcon Heavy este programat pentru acest an);
  • A doua treaptă a sistemului Falcon Heavy ar putea fi refolosită, dar resursele SpaceX vor fi dedicate misiunilor marțiene (MCT) și se pare că nu vom vedea a doua treaptă a rachetei Falcon Heavy revenind pe rampa de lansare;
  • MCT, sau Mars Colonial Transporter va fi un sistem de lansare complet nou, despre care vom afla mai multe detalii spre sfârșitul acestui an. Tot atunci vor fi dezvăluite și costumele spațiale la care lucrează SpaceX și care vor fi purtate de viitori astronauți. Aceste costume nu doar că vor fi funcționale, dar estetic vor arăta așa cum trebuie să arate niște costuem spațiale ale secolului 21, după spusele lui Musk;
  • MCT va putea transporta 100 de tone pe suprafața lui Marte;
  • Pentru ca MCT să fie funcținoal, va fi nevoie de o nouă rachetă, mai puternică decât Falcon Heavy, denumită momentan BFR (Big Falcon Rocket) și care va fi probabil propulsată de motoare Raptor, care folosesc metan și oxigen lichid. O mulțime de motoare Raptor, pentru că acestea nu au o putere foarte mare și vor exista două tipuri de astfel de motoare (la fel cum au și actualele metoare Merlin cu care sunt echipate rachetele Falcon 9): optimizate pentru presiune la nivelul mării (folosite pentru lansare) și pentru vid (folosite pentru treptele superioare ale BFR);
  • Spre deosebire de Falcon Heavy (care este compusă din trei propulsoare Falcon 9), BFR va fi un singur propulsor (uriaș);
  • SpaceX nu are în plan să dezvolte noi metode de lansare, Elon Musk este convins că rachetele sunt singurele mijloace de transport care ne pot desprinde eficient de suprafața planetei (It is not like Von Braun and Korolev didn’t know about airplanes and they were really smart dudes).

2015 este un an important pentru SpaceX, care începe cu lansarea de astăzi (prima din acest an) și cuprinde și tentativa de recuperare a primei trepte a unei rachete Falcon 9 folosind o barjă. Spre sfârșitul anului vom vedea la lucru o rachetă Falcon Heavy și vom afla mai multe detalii cu privire la planurile marțiene ale companiei lui Elon Musk. Se anunță așadar un an interesant.