parsec.ro

despre spațiu.

Vânătoare de asteroizi

Cu toate că am fost destul de sceptic când am aflat pentru prima dată de acest plan, se pare că se conturează din ce în ce mai serios o misiune cu un echipaj uman spre un asteroid (ARM – Asteroid Redirect Mission). Doar că echipajul nu va merge direct spre asteroid, ci o navă va aduce un (fragment dintr-un) asteroid mai la îndemână: pe orbita Lunii.

Misiunea este utilă din câteva puncte de vedere și oarecum dezamăgitoare din altele. Să începem cu părțile mai puți fericite: este vorba despre o singură misiune, nu este parte a unui program extins. Mergem, adunăm probe de pe asteroid și revenim acasă. Simplu și oarecum… inutil, pentru că deja avem probe din asteroizi (meteoriții) și avem deja programată o misiune robotică care va aduce astfel de probe. Nu înțeleg exact care este rolul unui echipaj uman în această nouă viziune NASA pe termen scurt, dar este totuși un pas înainte față de orbita terestră joasă și este, sper eu, un pas spre Marte.

Manipularea asteroizilor însă este mereu un lucru bun. Trebuie să învățăm să facem acest lucru, cât mai repede. Iar prin misiuni robotice de capturare a lor și de mutare pe orbita Lunii, facem primii pași în acest sens. Din păcate, NASA a anunțat în 24 martie că a ales varianta mai simplă și în loc să mute întreg asteroidul de câteva zeci sau sute de metri pe orbita Lunii, un roboțel va lua doar un bolovan de patru metri lungime de pe suprafața asteroidului și-l va aduce doar pe acesta în vecinătatea Lunii. Puțin dezamăgitor aș spune, dar rămâne totuși o misiune cu un înalt grad de complexitate. Bugetul alocat este de 1.25 miliarde de dolari și nu include lansările.

Ținta pentru această misiune nu a fost încă aleasă, NASA va lua această decizie în 2019, dar o țintă provizorie este asteroidul 2008 EV5, care are un diametru de 400 de metri. În 2020 ar avea loc lansarea  sondei spre asteroid, care va aduce bolovanul pe orbita Lunii în 2025, după care un echipaj uman va porni de pe Pământ pentru a-l explora în detaliu.

Înainte de a lansa echipajul spre orbita Lunii în 2025, primul test al sistemului SLS (noua rachetă la care NASA lucrează în aceste moment) va avea loc în 2018, când o capsulă Orion fără echipaj va fi lansată de la Cape Canaveral și va ocoli Luna înainte de a revenit pe Pământ. Orion a avut deja primul zbor în 2014, însă doar pe orbita Pământului și a fost lansat de o rachetă Delta IV Heavy.

Așadar, dacă toate aceste teste și misiuni robotice vor decurge fără probleme, în 10 ani un echipaj uman va părăsi din nou orbita joasă a Pământului pentru a a investiga un nou satelit al satelitului nostru natural. După trei săptămâni petrecute în jurul Lunii, acesta va reveni acasă cu câteva zeci de kilograme de probe culese cu ocazia câtorva activități extravehiculare. Și dacă totul merge bine, poate după 2025, cineva din administrația NASA se va gândi serios la Marte.

Lansări de primăvară

După ce o rachetă Delta IV a trimis spre orbită un nou satelit GPS în urmă cu câteva ore, lansările din următoarea perioadă continuă. Din emisfera estică, mai precis din Dombarovsky (Rusia), o rachetă Dnepr va lansa (spectaculos) un satelit coreean pentru observații, denumit Kompsat 3A, la ora 00:08. Dacă ULA a anunțat că urmează să retragă din uz lansatorul Delta IV, se pare că Dnepr a supraviețuit tentativelor de a-l înlocui și va fi utilizat și în continuare, conform ultimelor declarații ale oficialilor din industria spațială rusă.

Continuăm periplul spre est și ajungem în Japonia, unde la ora 03:21 un propulsor H-2A lansat de la centrul spațial Tanegashima va lansa satelitul de observații IGS Optical 5 al guvernului nipon.

Vineri reprezintă începutul unei misiuni istorice pentru Stația Spațială Internațională: Scott Kelly și Mikhail Kornienko pornesc, la bordul capsulei Soyuz TMA-18M, într-o misiune orbitală care va dura 1 an de zile. Deși rușii au experiență în zborurile de lungă durată, pentru astronauții NASA, dacă misiunea ajunge la final, va reprezenta un record de anduranță, absolut necesar pentru misiunile spațiale spre Marte sau alte corpuri îndepărtate din sistemul nostru solar. Lansarea capsulei va avea loc de la Baikonur, vineri, la ora 21:42.

Șirul lansărilor continuă în Guyana Franceză, unde tot o rachetă Soyuz (indicativ VS11), dar operată de Arianespace, va încerca să plaseze pe orbită un satelit pentru sistemul navigație european, Galileo. Este vorba despre o pereche de sateliți, al 7-lea și al 8-lea din cei 27 de sateliți care urmează să fie lansați în cadrul acestui ambițios proiect european, care își propune să ofere o alernativă civilă la sistemul de navigație american.

Ultima lansare planificată pentru luna martie este tot a unui satelit dintr-o constelație destinată navigației, de această dată este însă vorba de un satelit indian, parte a proiectului IRNSS. Lansarea are loc de la Satish Dhawan Space Center din Sriharikota, India și propulsorul este evident racheta proprie PSLV. Merită menționat faptul că întregul program IRNSS costă aproximativ 250 de milioane de dolari, adică la fel de mult cât un singur satelit GPS american.

În aprilie ne așteaptă, printre altele, două lansări Space X care au inversat locurile: satelitul TurkmenAlem52E este acum programat după misiunea CRS-5 din 10 aprilie, așa că cei care sunt nerăbdători să vadă o nouă tentativă de recuperare a primei trepe a rachetei Falcon 9 vor avea motive de bucurie. Din cauza unor investigații suplimentare a rezervoarelor de heliu din racheta ce urma să lanseze satelitul din Turkmenistan, lansarea acestuia a fost amânată pentru a permite inspecții mai amănunțite, iar deoarece aceasta este o lansare pentru o orbită geostaționară, nu ar fi avut loc teste privind recuperarea treptei primare. Însă un update al rachetei Falcon 9 și al motoarelor Merlin, care va avea loc spre sfârșitul anului, va duce la creșterea performanțelor rachetei și, conform lui Elon Musk, tentativele de recuperare ale primei trepte vor putea fi realizate indiferent de misiune.

Delta IV și GPS 2F-9

Ultimii patru sateliți din actuala generație a constelației GPS urmează să fie lansați în acest an și seria începe mâine, prin lansarea satelitului GPS 2F-9 de la Cape Canaveral, folosind o rachetă Delta IV.

Lansarea este programată pentru miercuri, ora 20:36, și fereastra durează 18 minute, în timp ce probabilitatea pentru o vreme favorabilă este ridicată, de 80%. Racheta Delta IV folosită pentru această misiune va avea o configurație Medium+ 4,2, ceea ce înseamnă că aceasta va fi ajutată de două rachete auxiliare și diametrul maxim al încărcăturii este de 4 metri. Propulsia principală a rachetei Delta IV este asigurată de un motor Aerojet Rockedyne RS-68, alimentat cu hidrogen, care funcționează pentru 4 minute și 8 secunde.

După lansare, racheta va ajunge la viteza sunetului în doar 48 de secunde iar după 95 de secunde cele două rachete auxiliare cu combustibil solid vor fi consumate și se vor desprinde de rachetă, care își va continua zborul spre orbită.

A doua treaptă a rachetei se va aprinde de două ori pentru a insera satelitul pe orbita corectă (46 de grade). Aceasta este propulsată de un motor Aerojet Rocketdyne RL10B-2 și se va aprinde prima dată la 4 minute și 30 de secunde după lansare. După 11 minute, orbita pe care ajunge vehiculul este una provizorie, care va fi corectată în următoarele 3 ore, când motorul celei de-a doua trepte se va aprinde din nou pentru încă 2 minute. Satelitul ajunge pe orbita corectă la 3 ore și 14 minute după desprinderea de rampa de lansare.

Următoarele trei lansări din acest an vor fi efectuate cu rachete Atlas V sunt programate pentru 16 iunie, 16 septembrie și 26 ianaurie. Următoarea generație de sateliți GPS (Block 3) vor începe să fie transportați pe orbită începând din 2017. ULA plănuiește să retragă racheta Delta IV din uz și să o înlocuiască cu Atlas V în timp ce pregătește terenul pentru un nou lansator modern, însă a precizat că va mai păstra totuși varianta Delta IV Heavy, care în prezent este cel mai puternic lansator existent.

5465462_orig

Satelitul GPS 2F-9 a costat 245 de milioane dolari și se va alătura constelației de 31 de sateliți GPS deja funcționali dar pe orbită mai sunt încă alți 7 de rezervă. Satelitul lansat miercuri va intra în uz din aprilie, dacă lansarea și drumul spre orbită vor fi lipsite de incindente neprevăzute, înclocuid astfel satelitul GPS 2A-22, lansat în august 1993 la bordul unei rachete Delta 222.

Lansarea de miercuri va fi a 371-a lansarea pentru o rachetă Delta, din 1960, a 29-a lansare a unei rachete Delta IV (a 24-a în slujba Forțelor Aeriene ale Statelor Unite). Satelitul lansat este al 69-lea satelit GPS pus pe orbită și al 55-lea care folosește pentru acest lucru o rachetă Delta. Pentru compania ULA, este a 95-a lansare din 2006 și a 4-a din cele 13 programate pentru 2015.

Peste 100 de ani

Ca de obicei, în casa Krasser (din Sibiu) oaspeții erau cu toți adunați în jurul mesei. Membri ai familiei și prieteni s-au adunat să-l felicite pe Friedrich Krasser, autorul Vizierei deschise (Offenes Visier) și să petreacă în mod plăcut duminica de iulie. Bineînțeles că nu puteau lipsi arhitectul municipal Dietrich, biologul Carl Jickeli și al doilea arhitect municipal Samuel Jickeli. Toți erau iluminiști și anticlericali și credeau, ca și gazda, în victoria științei.

Se făceau anticipări și se cutezau precizeri la care gazda nu era deloc ultima. Ceea ce-și îngăduie să gândească frizează de-a dreptul fantezia. “Oameni buni”, poate fi el auzit spunând, “puteți crede ce vreți. Dar să știți că peste o sută de ani oamenii vor debarca pe Lună”

Era atunci luna iulie a anului 1869. Ziua exactă nu poate fi dedusă din documente (…).

O sută de ani mai târziu, la 22 iulie 1969, ora 04:00 (ora Bucureștiului), primul om a coborât pe satelitul natural al pământului. “Un pas mic pentru om, dar un salt uriaș pentru omenire!”, au fost, după cum se știe, cuvintele ce le-a rostit primul om, Neil Armtrong, când a pășit pe suprafața Lunii.

Dacă medicul și poetul progresist Friendrich Krasser ar mai fi bănuit pe deasupra că unul din nepoții săi va aduce contribuția cea mai însemnată la această realizare, fără îndoială că ar fi părăsit viața cel mai fericit dintre cei “șapte fericiți”.

Herman Oberth a aflat cuvintele bunicului său indirect, de la mama sa.

(Hans BarthHermann Oberth, Titanul navigației spațiale, Ediția a II-a adăugită, Editura Kriterion, București, 1979, paginile 19-20)

DSCOVR

DSCOVR este un satelit cu o istorie întortocheată. Fostul vice-președinte american Al Gore își dorea încă din 1998 un satelit care să transmită în timp real imagini cu Pământul, pentru sensibilizarea opiniei publice în sprijinul acțiunilor sale ecologiste. Inițial, satelitul purta numele Triana, după marinarul Rodrigo de Triana de pe nava La Pinta a lui Columb, primul care a văzut țărmurile continentului american.

Satelitul de 150 de kilograme urmă să fie unul low-cost și nu trebuia să coste mai mult din 50 de milioane de dolari (20 de milioane de dolari ar fi fost prețul de pornire). Imaginile ar fi fost transmise pe internet, la fiecare 15 minute, din punctul Langrange L1, de unde ar fi fost vizibilă întreaga planetă într-un singur cadru. Nu au întârziat criticile, care susțineau că prețul unui astfel de proiect este prea ridicat și rezultatele științifice nu-l recomandă pentru lansare, NASA având alte priorități. În urma unor studii preliminare, prețul escaladase aproape de 80 de milioane de dolari, urmând să depășească ulterior 200 de milioane de dolari. Lansarea sa urma să aibă loc la bordul navetei Columbia în misiunea STS-107, dar a fost amânată iar naveta a fost pierdută la reintrarea în atmosferă, lucru ce a dus la o contracție semnificativă a zborurilor navetelor în perioada următoare și la mai puține oportunități pentru lansare. Pus la păstrare, satelitul urma să fie pregătit pentru o lansare la bordul unei rachete Delta sau Falcon.

În cele din urmă, în 2008, NASA, în colaborare cu NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration), decide să relanseze misiunea sub un alt nume: DSCOVR (Deep Space Climate Observatory) și să o extindă, folosind satelitul și pentru observații științifice ale activității solare. DSCOVR cântărește astăzi 570 kilograme și se anticipează să fie funcțional cel puțin doi ani. Imaginile furnizate de DSCOVR vor fi folosite și pentru aplicații științifice, alături de alte instrumente de la bord (PLASMAG, folosit pentru avertizări cu privire la furtunile geomagnetice).

p1457797752

Dacă până acum SpaceX a executat cu succes 14 misiuni orbitale, misiunea de luni dimineața va plasa satelitul în punctul Lagrange L1, dincolo de orbita Pământului, aflat la 1.5 milioane de kilometri de Terra. Lansarea va avea loc de pe rampa 40 din complexul de la Cape Canaveral din Florida. În același timp, SpaceX va încerca din nou recuperare primei trepte a rachetei Falcon 9, după ce ultima dată au fost foarte aproape de acest obictiv. Barja care așteaptă revenirea propulsorului undeva la 300-400 de kilometri în largul coastei de est, are 87.8 metri lungime, 30.5 metri lățime, o masă de aproape 4 mii de tone și conform SpaceX, chiar și pe timp de furtună aceasta își poate păstra poziția într-o marjă de 3 metri.

Datorită ferestrei (instantanee) de lansare, care începe la câteva minute de la apus, atât luni cât și marți, recuperarea treptei va avea loc din nou pe timp de noapte, însă vremea se anunță a fi una calmă și nu pare să fie de această dată o problemă nici pentru lansare și nici pentru operațiunile de recuperare ale propulsorului.

La 30 de minute după lansare, DSCOVR va porni spre destinație, unde va ajunge abia după 110 zile, la sfârșitul lunii mai.

IXV

Cu toate că reprezintă una dintre forțele explorării spațiului cosmic, Europa nu a avut niciodată posibilitatea de a lansa un vehicul cu echipaj uman. Prin parteneriatele sale cu SUA și Rusia, astronauții europeni au fost lansați fie la bordul navetei spațiale fie, în prezent, folosind capsulele Soyuz. Cele cinci module ATV construite de către ESA au fost folosite pentru a transporta cargo spre Stația Spațială Europeană și viitorul vehicul al ESA va face parte integrantă din sistemul SLS și Orion al NASA. Planuri pentru un vehicul cu echipaj uman proiectat și construit în Europa au existat încă de acum 40 de ani, când a fost inițiat proiectul Hermes, anulat însă în 1992. Hermes trebuia să fie lansat de Ariane 5 și să asigure independența Europei în ceea ce privește lansările cu echipaj uman, rezervate în prezent doar Rusiei și Chinei. SUA va reveni în această elită abia peste câțiva ani, când companiile private SpaceX și Boeing vor putea probabil transporta echipaje spre ISS în urma unor contracte cu NASA, folosind capsulele Dragon și respectiv CST-100.

Intermediate eXperimental Vehicle (IXV) nu dorește să transporte în viitor oameni pe orbită. El este doar un vehicul folosit pentru validarea experimentală a modelelor teoretice aflate în lucru în cadrul ESA pentru viitoare vehicule capabile să revină înapoi pe Pământ de pe orbită. De notat faptul că ATV nu avea această posibilitate, la fel navele rusești Progress, acesta se dezintegra la contactul cu atmosfera, după terminarea misiunii. IXV urmează să fie plasat pe o traiectorie suborbitală folosind noul lansator european Vega. Racheta a înregistrat deja 3 succese de la zborul inaugural din 2012, în care a transportat pe orbită și primul satelit românesc, Goliat (care însă nu a mai putut fi contactat și de câteva săptămâni a revenit necontrolat în atmosfera Pământului). Pentru Vega, o variantă mai accesibilă, mai ieftină și mai puțin puternică a lui Ariane 5, ESA mai are programate încă alte 8 misiuni pe parcursul următorilor 3 ani.

Lung de 5 metri și înalt de 1.5 metri, IXV cântărește două tone. După desprinderea de Vega la o altitudine de 340 km, vehiculul va ajunge până la 412 km, după care va începe revenirea spre Pământ. La contactul cu atmosfera (120 km) va avea o viteză de 7.5 km/s, comparabilă cu a oricărui vehicul care reintră în atmosferă de pe o traiectorie orbitală. Cele două flapsuri plasate în partea inferioară a vehiculului, îi va permite să execute un zbor controlat, folosind manevre asemănătoare cu cele efectuate de naveta spațială (scutul termic care-l protejează de temperaturile înalte generate de frecarea cu aerul este realizat tot din plăcuțe ceramice). Înainte de contactul cu apele Oceanului Pacific, IXV se va folosi de o parașută pentru a-și reduce viteza și pentru a fi ulterior recuperat. Întreaga misiune va dura 1 oră și 40 de minute.

Întregul proiect a costat 150 de milioane Euro și majoritatea costurilor a fost suportată de Italia. Principalul contractor a fost Thales Alenia Space Italia, împreună cu 40 de companii, universități și institute de cercetare din întreg spațiul european (Italia, Franța, Elveția, Spania, Belgia, Irlanda și Portugalia împreună cu Germania și Olanda).

Lansarea IXV (Vega VV04) este programată pentru 11 februarie și va avea loc de pe rampa de lansare ZLV din Kourou din Guiana Franceză. Fereastra în ziua lansării se întinde de la ora 15:00 la 17:00 și va fi probabil transmisă pe site-ul Agenției Spațiale Europene.

Retrospectiva 9-16 ianuarie

După ce a ratat recuperarea primei trepte, SpaceX a lansat acum puțin timp un scurt clip video care surprinde momentul în care vehiculul s-a prăbușit pe barja trimisă în Antlantic pentru a o întâmpina. Acest lucru s-a întâmplat la mai puțin de o zi după ce Elon Musk a publicat pe contul său de Twitter câteva imagini și a explicat că aterizarea treptei a fost ratată deoarece fluidul care controla poziția unor aripioare care aveau rol de a stabilia aerodinamic racheta în revenirea sa spre barjă. Motoarele au încercat să compenseze această problemă, dar nu au reușit. Următoarea rachetă, care este programată pentru lansare în ultima zi a lunii ianuarie, va fi încărcată cu mai mult fluid de control și ne așteptăm să asistăm la o nouă tentativă de recuperare.

Mars Reconnaissance Orbiter, una din sondele aflate pe orbita lui Marte, a reușit să fotografieze locul unde se află sonda britanică Beagle 2, pierdută în 2003. Acesta s-a folosit de parașute și perne de aer pentru a se așeza pe suprafața planetei roșii fix în ziua de Crăciun din 2003, însă cei de la sol nu au mai putut lua legătura cu sonda după momentul în care aceasta trebuia să atingă solul și au crezut că aceasta s-a prăbușit pe suprafața planetei. Astăzi însă am aflat că nu este așa, sonda, deși apare în câțiva pixeli în noile poze, se pare că s-a folosit de parașute și nu s-a prăbușit. Beagle 2 a ajuns pe Marte după ce a împărțit drumul cu sonda europeană Mars Express, lansată în 2 iunie 2003.

Miercuri, s-a detectat o posibilă scurgere de amoniac de pe Stația Spațială Internațională. Tot echipajul s-a refugiat în modulul rusesc și cele două nave Soyuz atașate stației au fost pregătite pentru o evacuare de urgență a avanpostului orbital. După analizarea problemei s-a constat că a fost de fapt vorba despre o eroare a unuia dintre computerele responsabile cu acești senzori și că de fapt în interiorul stației nu exista nici urmă de amoniac, lichid folosit pentru răcire pe ISS. La câteva ore după alarmă, echipajul a părăsit refugiul și început să-și reia activitatea normală.

WorldVu Satellites, fondată de Greg Wyler, a anunțat ieri că dorește să construiască și să lanseze un umăr de 650(!) de sateliți, fiecare având o masă de 125 de kilograme, pentru a-i plasa pe o orbită aflată la o altitudine de 1200 de kilometri, cu scopul de a facilita telecomunicațiile și de a oferi internet la viteze de minim 8 Gbps. Costul întregului proiect este estimat la aproape 2 miliarde de dolari, sumă ce include dezvoltarea și construirea sateliților, dar și lansarea acestora și costurile legate de asigurarea lor. Partenerii WordlVu Satellites sunt Virgin Group (compania condusă de Richard Branson) și Qualcomm. Greg Wyler este cunoscut pentru compania sa precedentă, O3b Networks, care deține în prezent o constelație de 12 sateliți de telecomunicații, aflați în prezent pe orbita Pământului.

Sonda New Horizons s-a trezit din hibernare și își continuă drumul spre destinația sa, Pluto. Au fost repornite instrumentele de la bord și acestea au început deja să adune date cu caracter științific, iar primele imagini sunt așteptate după data de 25 ianuarie. Ele nu vor fi la fel de clare cu cele capturate de Hubble, dar calitatea lor va crește constant și din luna mai vom obține cele mai clare imagini cu Pluto, urmând ca New Horizons să survoleze planetoidul în 14 iulie. După această dată, New Horizons își va căuta o nouă destinație în drumul său spre centura Kuiper.

Agenția Spațială Europeană a anunțat că și China, alături de Statele Unite și Rusia, face de acum parte din lista parneterilor strategici ai agenției. Asta înseamnă că relațiile dintre ESA și CNSA vor fi mai apropiate și în urma acestui acord, astronauți europeni au vizitat deja baza de antrenament a taikonauților. Probabil în viitor vom vedea un european vizitând stația spațială chinezească Tiangong-1, deși deocamdată nu există la nivel oficial un astfel de scenariu.

Vinerea trecută, NASA a testat cu succes un fost motor al navetei spațiale (RS-25), care urmează să fie folosit pentru viitoarea rachetă SLS. Acesta a fost modificat pentru a respecta cerințele noului vehicul (temperaturi mai scăzute, presiuni mai ridicate și accelerații mai puternice) și a fost pornit pentru 500 de secunde la centrul spațial Stennis al NASA. Naveta spațală folosea 3 astfel de motoare, iar SLS va folosi 4, dar acestea nu vor fi, din păcate, refolosite. Testul de vineri a fost prima dată când un motor RS-25 a fost pronit după 2009, de când navetele spațiale au fost restrase din uz.

O nouă sondă chinezească pe orbita Lunii

După ce în urmă cu câteva săptămâni o sondă din China, fără echipaj uman, a efectuat un survol al Lunii și s-a întors cu bine spre Pământ, iată că astăzi am asistat la o nouă fază a misiunii respective. După ce între timp se aflase undeva în jurul punctului Lagrange L2, se pare că modulul de comandă, care a însoțit sonda în călătoria sa de opt zile și de care aceasta s-a despărțit înainte de revenirea pe Pământ, a intrat pe orbită selenară. Deocamdată este vorba despre o orbită preliminară (200 x 5300 km), dar oficiali chinezi au declarat că astăzi și mâine vor avea loc manevre care vor circulariza această orbită. Acest modul este dotat cu camere video și va identifica viitoare zone de unde misiunea Chang’e 5 urmează să aselenizeze și să culeagă probe, pe care să le aducă pe Pământ, cândva în jurul anului 2017. Înainte de Chang’e 5, o misiune Chang’e 4 este programată pentru acest an, fiind vorba de o sondă identică cu Chang’e 3, care pare să fie funcțională, la peste un an după ce aceasta a ajuns pe Lună. 

Space-X CRS-5: în urmărirea ISS

Primul lucru pe care îl face capsula Dragon după ce ajunge pe orbită este să-și desfacă panourile solare, pentru a fi sigură că își poate continua misiunea. Abia când aceste panouri sunte active, veți auzi urale de bucurie din centrul de comandă din Hawthorne, California și înseamnă că lansarea a fost un success. Misiunea rachetei Falcon 9 s-a terminat în acest moment (12 minute după lansare), iar de acum înainte totul rămâne pe umerii Dragonului. Acesta este plasat în prima fază pe o orbită preliminară și în următoarele două zile după lansare va efectua o serie de manevre, folosindu-și propulsoarele proprii, pentru a prinde din urmă Stația Spațială Internațională. În cazul misiunii CRS-5, după lansarea de sâmbătă, capsula Dragon se va cupla cu ISS în cursul zilei de luni.

Trebuie făcută o diferență între andocarea activă, propriu-zisă, pe care o execută navetele Soyuz și Progress, care se folosesc de propulsoarele proprii pentru a se apropia de ISS și, în cele din urmă, de a iniția andocarea, și cuplarea pasivă a capsulei Dragon. Acesta se apropie de ISS până la un punct, de unde este preluată de brațul robotic al Stației, braț robotic care vor așeza capsula în poziția corectă. Așadar, Dragon nu execută de unul singur toate manevrele de cuplare pentru că nu este considerată un vehicul suficient de matur pentru a executa aceste manevre de unul singur.

Dragon va comunica cu ISS în timpul acestor manevre și acest lucru este unul foarte important deoarece echipajul îi poate trimite capsulei comenzi în timpul operațiunilor de cuplare. În prima fază, Dragon se va apropia până la 250 de metri de ISS, de unde capsula va activa două dispozitive folosite pentru localizare: un radar LIDAR (radar optic) și un dispozitiv de imagistică termică. Capsula va fi ținută de observație atât de echipajul de pe Stația Spațială, de inginerii SpaceX de la Hawthorne, dar și de către NASA, prin centrul spațial Johnson din Houston. Următorul pas pentru Dragon este apropierea la 200 de metri de Stație, după care va aștepta evaluarea situației și dacă totul este în ordine, se va apropia până la 30 de metri de ISS. Aici are loc o nouă evaluare, după care o apropiere până la 10 metri, unde, după o altă evaluare, va avea loc operațiunea de capturare de către echipajul ISS, folosind brațul robotic, lung de peste 17 metri și comandat de astronauții Barry Wilmore și Samantha Cristoforetti. Cei doi se vor afla în modulul denumit Cupola, de unde au cea mai bună perspectivă asupra vecinătății stației. Cupola, lansată în 2010, este dotată cu hublouri și permite o vizibilitate de 365 de grade.

Dragon va fi atașat modulului american Harmony, unde va rămâne până în februarie, când se va întoarce pe Pământ. În cursul zilei de marți, echipajul va deschide sasul capsulei și vor pătrunde în compartimentul presurizat al acesteia, pentru a transporta proviziile în interiorul ISS, urmând ca în zilele următoare să fie încărcat cu cargoul care urmează să ajungă pe Pământ luna viitoare.

SpaceX CRS-5: lansare reușită, gust amar

Lansarea rachetei Falcon 9 de astăzi (video) a fost un succes, iar misiunea CRS-5 a pornit cu dreptul, după echipa de ingineri de pe rampa de lansare au înlocuit sistemul de orientare al motoarelor Merlin, care au dus la amânarea lansării de joi. Conform planului de zbor, la 10 minute după pornirea motoarelor, capsula Dragon se afla pe orbită și după ce panourile sale solare au fost desfăcute, NASA a declarat lansarea un succes. Urmează acum o cursă de urmărire din partea Dragon, care se va cupla cu ISS în cursul zilei de luni.

721ca20e-3e7c-4e5e-9211-1d00c26f53c0_640x427

Fanii SpaceX așteptau cu interes detalii cu privire la aterizarea primei trepte, după lansare, pe o barjă aflată undeva în Atlantic. Înainte de lansare, SpaceX a promis că dacă recuperarea va fi un succes, vom vedea, în reluarea, clipul filmat de pe barjă. Însă transmisiunea SpaceX s-a întrerupt imediat după întinderea panourilor solare iar bucuria din centrul de comandă de la Hawthorne era reținută. La scurt timp, au venit și detaliile de la Elon Musk, pe contul său de Twitter.

Vestea bună era că prima treaptă a nimerit platforma, ceea ce este deja mare lucru. Din păcate însă, aterizarea s-a făcut la o viteză mai mare decât era planificată, astfel încât treapta s-a dezintegrat. Barja este întreagă, pagubele au fost minore, dar cel de-al doilea obiectiv a misiunii u a fost îndeplinit. Din păcate nu avem nici o înregistrare video a evenimentului, din pricina condițiilor meteo nefavorabile (ceață, conform lui Musk). Însă datele pe care SpaceX le-a primit cu această ocazie îi va ajuta cu siguranță în încercările viitoare.

Cu tot cu amânarea de joi, SpaceX reușește prima lansare a anului. Următoarea lansare din acest an este planificată pentru 21 ianuarie și va avea loc de la Cape Canaveral, o rachetă Atlas V (551) care va lansa un satelit pentru forțele navale americane (MUOS 3).